Sihastria Voronetului

marşi, 11 decembrie 2018

Simbol al credintei, artei si a unei istorii neintrerupte de secole, Manastirea Voronet, supranumita, pe buna dreptate Capela Sixtina a Orientului, cu hramul Sfantul Gheorghe, este un punct de reper in arhitectura bisericeasca medievala din Moldova.

 Manastirea este strans legata prin intreaga ei activitate de numele unei figuri emblematice a ortodoxismului romanesc si anume Sfantul Daniil Sihastru.

 Inceputul Sfantului Asezamant este invaluit in umbra din cauza trecerii timpului, dar legenda – asa cum ne este povestita ea de cronicarul Ion Neculce – ne spune ca Stefan-Voda, mergand in sus de la Cetatea Neamtului a ajuns la Voronet unde traia cunoscutul sihastru Daniil. Batand in usa acestuia i s-a spus sa astepte pana isi va termina rugaciunea. Voievodul l-a ascultat si, intrand apoi in chilia calugarului, l-a intrebat daca sa inchine tara turcilor. Sihastrul i-a spus sa n-o inchine si l-a sfatuit ca, dupa izbanda pe care o va avea, sa ridice acolo o manastire cu hramul Sfantul Gheorghe.

 La Voronet exista mai dinainte o biserica de lemn dar, credincios promisiunii facute, pe 26 mai 1488, Stefan cel Mare porunceste sa se faca aici o biserica de zid. Constructia se termina intr-un timp record pentru acea vreme, respectiv trei luni si trei saptamani.

 Mai tarziu, in 1547, Mitropolitul Grigore Rosca, sfetnicul lui Petru Rares, ii adauga pridvorul si dispune pictarea bisericii in exterior.

 Privitor la ctitorul bisericii, trebuie mentionat faptul ca, in interior, se afla tabloul votiv prezentandu-l pe voievod impreuna cu sotia sa, Maria-Voichita, si pe fiul sau, Bogdan, alaturi de Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. El tine in maini biserica pe care o inchina Cristului asezat pe tron. De remarcat este faptul ca mesterii zugravi au laicizat o serie de scene biblice. Astfel, Adam apare arand pamantul si Eva torcand.

 In manastire a fost egumen vreme indelungata Daniil Sihastru, unul dintre cei mai populari sfinti moldoveni, canonizat de Biserica Ortodoxa in iunie 1992 si praznuit pe 14 decembrie.

 A fost considerat sfant inca din timpul vietii, vindecand pe cei bolnavi, alungand demonii si alinand suferinte sufletesti.
 S-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat de langa Radauti, primind la botez numele Dumitru. La 16 ani se calugareste cu numele David la Manastirea Sfantul Nicolae din Radauti, apoi se retrage la Manastirea Sfantul Laurentiu, din apropiere de Vicovu de Sus. Simtind nevoia de liniste pentru a se ruga, imbraca haina destinata sihastrilor, primind acum numele de Schimnic Daniel.

 Se retrage intr-o zona impadurita de pe valea paraului Vitau, in apropiere de actuala localitate Putna. Acolo, pe o stanca daltuieste un paraclis care se mai vede si astazi, iar dedesupt chilia in care se adapostea, sapata tot in piatra. Aici a venit Stefan cel Mare pentru prima oara dupa uciderea tatalui sau la Reuseni. Pustnicul Daniil i-a prorocit ca va deveni domn, ceea ce s-a si intamplat in 1457. In 1477, voievodul a vrut ca el sa devina mitropolit, dar Daniil s-a rugat sa nu-l lipseasca de linistea in care se putea ruga. In cele din urma, a cautat un alt loc de rugaciune si a venit langa apa Voronetului, facandu-si o noua chilie sub stanca Soimului, in apropierea vechii biserici de lemn.

 La Voronet a creat o noua vatra isihasta, adunand in jurul lui zeci de ucenici. Timp de aproape 10 ani ca egumen al noii Manastiri Voronet, a facut ca aceasta sa traiasca cea mai infloritoare perioada duhovniceasca din istoria sa. Daniil a trecut la cele vesnice in 1496 si este ingropat in partea dreapta a pronaosului bisericii, la inmormantare fiind de fata si voievodul.

 In zilele noastre, la o distanta de circa doi kilometri de vestita manastire aflata sub protectie UNESCO inca din 1965, se afla schitul Daniil Sihastru.

 Construit in zilele noastre pe locul unor bordeie pustnicesti, dintre care cel mai vechi fusese ridicat prin anii 1936-1937, are hramurile „Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”, „Acoperamantul Maicii Domnului” si „Sfantul Cuvios Daniil Sihastru”.

 In prima jumatate a secolului trecut, aici a trait schimonahia Isodora si, mai tarziu, alte doua calugarite, mama si fiica, schimonahia Valentina Neacsu si monahia Emiliana.

 Prin anii 1980-1981, monahul Sofronie Sarampoi se stabileste aici impreuna cu cateva calugarite, construind o casa si un paraclis pentru rugaciune, dar bolnav fiind, este nevoit sa se retraga la Manastirea Neamt.

 Dupa 1990, a fost construita biserica de lemn, care a fost sfintita la 4 august 1996 de un sobor de preoti condusi de I.P.S. Mitropolit Daniel. Schitul este cu adevarat o oaza de liniste, iar alaturi de biserica mai pot fi vazute cateva chilii si o fantana acoperita, clopotnita si aghiazmatarul, dar la inceputul drumului spre schit te asteapta o galeata cu pietre de rau pe care trebuie sa o duci cu tine pana la biserica pentru a ti se ierta pacatele.

IRINA STOICA