Cand regizorii intrec masura

joi, 31 ianuarie 2019

Realizarea de filme este o forma de arta care are nevoie de supervizarea unor minti lucide, creative, si adesea fara crutare. Iar cel care este, de obicei, „generalul” armatei de actori, tehnicieni si figuranti de pe platourile de filmare, este regizorul.

 El controleaza toata aspectele artistice si dramatice ale unei productii cinematografice. Dar, desi majoritatea regizorilor reusesc sa tina lucrurile sub control prin simpla lor prestanta, unii „sar calul”, daca ne este permisa expresia, generand situatii tensionate si transformand viata actorilor cu care colaboreaza intr-un cosmar. Cateva exemple edificatoare, in randurile ce urmeaza.

Francis Ford Coppola – Dracula

 Unii spun ca este dificil sa lucrezi cu Coppola, altii, mai ingaduitori, afirma ca el vrea doar ca nimeni sa nu piarda timpul pe platou. Un lucru e cert: omul stie ce face, in spatele camerei. El este regizorul care a fost la un pas sa fie concediat din echipa care turna „Nasul”, din pricina ca actorii se plangeau de comportamentul lui „umilitor”. Dar Coppola nu s-a lasat si si-a impus, de fiecare data, viziunea – judecand dupa Oscarurile cu care a fost incununat, a avut dreptate.

 N-ati vrea insa sa fiti in pielea frumoasei Winona Ryder, care, distribuita in filmul „Dracula”, regizat de Coppola, a trecut prin suferinte morale de neimaginat. A fost supusa unor abuzuri verbale serioase de Coppola si, la un moment dat, acesta a numit-o chiar „tarfa”, moment in care actrita a izbucnit intr-un acces de plans incontrolabil. Era, se pare, exact ce dorea regizorul, care a cerut cameramanului sa o filmeze si a inclus scena in pelicula finala, Ryder oferind o ilustrare perfecta a tinerei epuizate, distruse fizic si emotional de vampiri.

Bernardo Bertolucci – Ultimul tango la Paris

 Un film care a scandalizat lumea, prin scenele socante continute, si care a generat proteste masive din partea organizatiilor feministe, „Ultimul tango la Paris” i-a reunit pe Marlon Brando (48 de ani) si tanara debutanta Maria Schneider (19) si a inclus una dintre cele mai infame scene de viol din istoria cinematografiei. Regizorul a declarat ulterior, intr-un interviu din 2013, ca actrita din rolul principal n-a stiut ca urmeaza scena unui viol, pentru ca asa ceva nu era trecut in scenariu.

     El a vrut insa sa o umileasca total pe Schneider, astfel incat reactia acesteia sa fie cat mai naturala – ceea ce s-a si intamplat. De altfel, insasi actrita a declarat ca s-a simtit violata atunci de Brando si de Bertolucci, care au primit nominalizari la Oscar pentru acest film. Asta in timp ce ea s-a confruntat cu depresia si abuzul de droguri, sub impresia socului trait cu prilejul acestei scene, pe care regizorul a dorit-o „cat mai realista” cu putinta.

Quentin Tarantino – Kill Bill 2

 Extreme chiar si in opinia celor mai libertini cinefili, filmele lui Tarantino sunt un amestec bizar si socant de violenta, teatru absurd si umor negru. Pentru a-si atinge „viziunea artistica”, regizorul a apelat, de-a lungul vremii, la nenumarate trucuri si siretlicuri, ajungand, nu o data, sa puna in pericol viata actorilor cu care a lucrat.

 De pilda, in timp ce turna Kill Bill 2, Tarantino a vrut sa filmeze o scena in care aparea Uma Thurman. Doar ca in ziua respectiva platoul de filmare nu fusese pregatit pentru cascadorii, deci nu se luasera masurile de siguranta absolut necesare in asemenea conditii. Ceea ce, evident, actrita nu a stiut. Rezultatul a fost o scena care a iesit grozav, pana in clipa in care autoturismul in care se afla Uma a derapat si s-a tamponat, actrita alegandu-se cu cateva cucuie si cu genunchii aproape zdrobiti.

 Regizorul a cerut celor prezenti sa nu destainuie nimanui cele intamplate, dar aceasta tentativa de musamalizare nu a putut fi respectata si insasi Uma Thurman recunostea, peste ani, ca a fost la un pas de a-si pierde viata din cauza lui Tarantino.

GABRIEL TUDOR