Madonele negre

miercuri, 13 martie 2019

Se stie foarte bine ca arta crestina (pictura si sculptura cu tematica religioasa de inspiratie biblica) are anumite reguli stricte, asa-numitele canoane pe care, in principiu, fiecare artist este chemat sa le respecte. Totusi, cum autorii de tablouri si de sculpturi erau de regula mireni, unii dintre ei, si nu chiar putini, au ocolit aceste rigori, lasandu-si libere imaginatia si inspiratia personale. Probabil dintr-o asemenea descatusare artistica a aparut un element insolit in ceea ce am numit arta crestina: reprezentari ale Sfintei Fecioare in care aceasta are pielea neagra!

Statui ascunse de Biserica

 Statuile negre ale Madonei sunt incarcate cu un simbolism destul de indepartat de acela al mamei lui Hristos, depasind semantica crestina. De aici insa s-au nascut nenumarate intrebari carora e foarte dificil sa li se dea raspunsuri acceptabile. Din ce trecut indepartat vin acestea? De ce a fost ales negrul pentru culoarea pielii lor? Ce mesaj necunoscut poarta ele? Cum anume au ajuns in Europa si cine le-a adus? Pe langa toate acestea, un plus de mister il confera si legendele cu care sunt aureolate.

 In general, Fecioarele negre poarta cu ele un copil – copilul Iisus, desigur –, cel mai frecvent pe genunchiul stang. Statuile respective sunt obiect de pelerinaj in multe locuri din lume, unde li se atribuie o putere speciala de vindecare si de a le face fertile pe femeile care nu au avut copii. Numai ca, in marea lor majoritate, ele au generat un soi de ingrijorare aparte majora in sanul Bisericii Catolice. Motiv pentru care, imediat ce s-au ivit conditii favorabile, au fost ascunse de credinciosi in asa fel incat sa nu socheze prea tare populatia.

Fecioara de origine precrestina

 Cu incepere din sec. al XIX-lea multe dintre aceste Sfinte Fecioare au fost inlocuite cu reprezentari „mai conforme” cu modelul marial. Deseori, ele au fost repictate in alb, insa pastreaza un aer oriental si putin bizantin. Totusi, istoriile lor se intorc uneori foarte departe in timp, cu detalii halucinante. Fecioara neagra din Loreto s-ar fi materializat brusc intr-o constructie, in mai 1291. Cea din Tindari a fost gasita intr-o ciudata ladita esuata pe o plaja. Pe de alta parte, imaginea speciala a Madonei negre a plasat-o pe o pozitie speciala in Evul Mediu. Fecioara Maria a devenit protectoarea Cavalerilor Templieri, iar mai tarziu a Teutonilor. De asemenea, uneori figura pe flamurile de lupta ale cavalerilor participanti la turniruri organizate chiar in onoarea sa.

 Intr-un context ce ingemaneaza religia si arta cu arhitectura catedralelor gotice, acestea din urma ar putea fi privite ca temple ale „noii zeite”. Deloc intamplator, in veacul dintre anii 1170 si 1270, nu mai putin de 80 de catedrale si peste 500 de biserici au fost ridicate in onoarea Sfintei Fecioare. Si, foarte interesant, multe dintre ele au ocupat locuri deja consacrate prin prezenta unei statui a Madonei, cel mai frecvent de culoare neagra si in general precrestina.

 Numai ca la Roma s-a refuzat distinctia dintre „Fecioarele negre” si „Fecioarele albe”, iar culoarea neobisnuita a celor dintai era explicata foarte simplu: ea s-ar fi datorat fumului lumanarilor, trecerii multor ani peste ele si oxidarii sau chiar... intunecimii pacatelor credinciosilor care se vor fi inchinat lor! In realitate, se omitea precizarea ca statuile fusesera in mod intentionat sculptate din material de culoare neagra si ca aceasta culoare – evident, cu semnificatie profund negativa in crestinism – fusese aleasa in mod deliberat.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU