Vestitorii primaverii… demografice

La noi, cand apar primele berze se spune ca ele vestesc sosirea primaverii, dar pe de alta parte aceeasi pasare ar aduce si bebelusii in familiile in care stim ca se va naste un copil. Ma rog, cel putin asa li se spunea candva celor mici si creduli, potrivit unui gen de mit destul de ciudat.

 De fapt, originea acestei relatii s-ar afla tocmai in mitologia elena, unde berzele erau asociate cu furatul copiilor, dupa ce zeita Hera si-a transformat rivala intr-o barza, iar femeia-barza a incercat sa-i fure copilul. In mod similar, in mitologia romana, barza era un simbol al norocului, dragostei si fertilitatii. Ceea ce, sa recunoastem, nu explica nicicum motivul asocierii dintre aceasta si nastere. Altfel spus – de ce tocmai barza si nu oricare alta vietate?

 Un aport esential in popularizarea legendei l-a avut scriitorul suedez Hans Christian Andersen, prin povestea „Berzele”. Este vorba despre berzele dintr-un sat, hartuite de un baietel, care drept razbunare ii aduc familiei acestuia un bebelus mort la usa. In aceeasi poveste, un alt copil, pe nume Peter, care era bland cu pasarile, a primit in dar un fratior si o surioara. Totusi, poate ca germenii legaturii mentionate exista in comportamentul natural al berzelor, care sunt atasate in mod impresionant de perechea lor. In marea lor majoritate, ele au acelasi partener toata viata. Se cunoaste si la noi un caz recent, al unei berze femela care, ranita fiind, nu a putut migra in perioada iernii, in timp ce masculul si-a urmat instinctul, dar s-a intors la ea odata cu venirea primaverii.

 De obicei, o pereche de berze foloseste mai multi ani la rand acelasi cuib, iar unele cuiburi pot atinge o vechime chiar de cateva decenii. Intr-o credinta populara straveche, aparitia unei berze pe acoperisul unei case ar insemna ca familia respectiva va avea, curand, un copil.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU