Monumentul iubirii pierdute

miercuri, 03 aprilie 2019

În istoria multimilenara a artelor exista numerosi creatori de frumos a caror biografie si, respectiv, creatie includ elemente ce nu au putut fi explicate niciodata. Din pacate, la fel cum de un teren minat unii oameni nu se apropie deloc ori o fac cu o teama vecina ea însasi cu moartea, si în asemenea cazuri multi semeni tentati totusi de arta prefera sa stea în expectativa; adica, de obicei, neîncercând sa afle amanunte despre acel artist. Este si cazul absolut halucinant al lui Edward Leedskalnin.

O casnicie tradata

 Arhitectul si artistul american s-a nascut de fapt în Parish Stameriena, Letonia, la 12 ianuarie 1887 . Se stie putin despre copilaria sa, în afara faptului ca parintii nu erau bogati si ca a primit doar o educatie formala de patru clase. Ed a fost un baiat bolnavicios, care petrecea mult timp citind carti, acestea ajutându-l sa-si dezvolte o minte curioasa si o dorinta irezistibila de cunoastere. La vârsta de 26 de ani a avut loc poate cea mai mare cotitura din viata lui: s-a casatorit cu Agnes Skuvst, cu zece ani mai tânara decât el. Totusi, fata pe care Leedskalnin a numit-o mai târziu „Dulce saisprezece” a încalcat curând angajamentul marital, fapt ce l-a afectat enorm, astfel ca a decis sa emigreze în Statele Unite.

 Ajuns în New York, a cautat o munca potrivita pe Coasta de Est, dar s-a mutat apoi în Nord-Vestul care se confrunta cu un boom industrial. La data de 5 iunie 1917, în timp ce în Oregon si-a completat un contract de munca, declarând ca era independent si angajat în fabricarea axelor.

Inepuizabilul Sisif nocturn

 În iarna lui 1922/23, a contractat o tuberculoza si s-a mutat în climatul mai cald din Florida, unde a cumparat o parcela nedezvoltata, iar la 27 februarie 1923, ziarul Homestead Enterprise publica o nota ca „E. Leedskalnin, un californian, a cumparat un acru de gospodarie unde intentioneaza sa ridice o casa în curând”. Astfel a aparut, în urmatorii 20 de ani, o structura masiva si atipica arhitectural, pe care a numit-o Poarta Rock (mai cunoscuta drept „Castelul Coral”) în amintirea fetei care îl parasise cu ani în urma. Aparent, nimic neobisnuit, numai ca Ed a lucrat absolut singur si mai ales pe timp de noapte, El a finisat si a sculptat peste 1.000 de tone de calcar de oolit, în termeni arhitecturali si ingineresti. A folosit diverse instrumente de lucru, conform cu mijloacele sale modeste, inclusiv resturi de cherestea salvata si piese vechi de automobile. Mai întâi, a construit o cladire din blocuri de calcar si lemn, apoi a ridicat treptat structura de piatra pentru care este acum cunoscut.

 Când oamenii l-au întrebat pe Leedskalnin cum a mutat singur imensele blocuri de piatra, el a raspuns: „Înteleg legile greutatii si levierului si cunosc secretele oamenilor care au construit piramidele”, referindu-se la piramidele din Egipt. Ed si creatia sa megalitica au devenit o parte a culturii populare americane datorita amplorii efortului, perseverentei si hotarârii unui singur om. Dar, odata cu recunoasterea au aparut speculatii despre puterile sale aparent supraomenesti: fie ca era vorba despre accesul sau la tehnologie extraterestra sau la cunostinte antice esoterice, fie despre capacitatea sa presupusa de a levita blocuri de piatra si de a le muta cu ajutorul energiei magnetice a Pamântului.

 La 9 noiembrie 1951, Leedskalnin s-a internat în Jackson Memorial Hospital din Miami. Aparent, suferise un accident vascular cerebral. A murit dupa 28 de zile de infectie renala, la vârsta de 64 de ani.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU