Margarina si strategiile militare

marşi, 16 aprilie 2019

Cand inghitim ceva, indiferent ce anume, probabil nu prea ne intrebam si care e originea acelui aliment. In acest context, margarina este un produs omniprezent si cu multiple formule de preparare, unele mai agreate, altele controversate, preponderent din cauza continutului lor sintetic. Veti fi insa uimiti sa aflati ca, la inceputurile istoriei sale, ea a ocupat neoficial un loc important in zona militara.

 Mai exact, cum untul ce se folosea destul de mult in alimentatie avea o durata de valabilitate relativ scurta, precum si un cost ridicat – problema semnalata public cam de prin secolul al XVII-lea –, Napoleon al III-lea se spune ca ar fi sugerat cautarea unui substituent care sa rancezeasca mai greu si sa fie mai ieftin.

 In anii 1860, un kilogram de unt natural costa echivalentul a doua zile de munca, astfel ca imparatul francez a propus un concurs in domeniu, tintind o mai eficienta aprovizionare a armatei cu alimente si un sprijin oferit astfel populatiei cu venituri reduse.

 A castigat producatorul Hippolyte Mcge-Mourics, cu „acidul margaric”, un preparat pe baza de unt de vaca, apa, lapte degresat, bicarbonat de sodiu si un colorant galben. Inventia a fost brevetata in 1869 in Anglia, apoi in Statele Unite, fiind ulterior vanduta antreprenorului olandez Antonius Johannes Jurgens, a carui intreprindere Margarine Unie avea sa devina binecunoscuta Unilever de astazi.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU