Despre scepticismul cel rau

George Knapp este unul dintre cei mai cunoscuti reporteri in domeniul OZN. Productiile sale au adus, de fiecare data noutati si puncte de vedere demne de luat in seama. La fel a fost si la expunerea pe care a facut-o, pe 20 martie 2019, la Conferinta OZN din Las Vegas si din care voi rezuma in continuare cateva idei.

 Intr-un domeniu ca cel al fenomenului OZN, un reporter poate asculta povestiri personale si sa le impartaseasca publicului. Dar fenomenele paranormale sunt un subiect dificil de dovedit. Nu stim care le sunt regulile. Nu stim de ce apar doar anumitor oameni si in anumite locuri. Sunt evazive, greu de inteles si de documentat.

 Tocmai de aceea – spunea Knapp – atunci cand el a pornit pe acest drum, cu trei decenii in urma, a decis ca va pune accentul pe cautarea „pistei de hartie”, a dovezilor concrete a existentei unor programe – militare si ale structurilor de informatii – privind fenomenul OZN. Altfel spus, reporterul nu poate cauta farfurii zburatoare sau sa prevada o rapire sau o mutilare. Dar poate incerca sa vada daca programele guvernamentale in acest sens au fost reale.

Un mister de nepatruns

 Dar OZN-urile sunt doar o mica parte a misterului. Iar programele care au iesit la iveala au dovedit ca doar studiind, pe cer, nave solide neidentificate, nu vom ajunge la inima acestui mister. In plus, pentru oamenii de stiinta, este riscant sa iei aceste lucruri in serios. Si este chiar si in activitatea unui reporter. Apoi, apar si insultele din partea unor ufologi refuzati, ori intimidarea unor oameni care au incercat sa inteleaga ce s-a intamplat cu ei. In plus, ufologia a fost dintotdeauna un domeniu discutabil, cu argumente si acuzatii despre cine este agent CIA si cine este agent de dezinformare, ori lucruri de acest gen. Dar izbucnirea de adversitati la care asistam dupa dezvaluirile din decembrie 2017 – spunea Klass – este fara precedent.

 De pilda, o persoana controversata este cercetatorul dr. Hal Puthoff. El a lucrat pentru CIA, la multe proiecte clasificate, intre care la dezvoltarea protocoalelor pentru clarvazatorii militari. A avut cele mai inalte autorizatii de securitate. Autoritatile americane au incredere in el si in echipa sa. El a scris, in 2008, catre Agentia de Informatii a Apararii (DIA) propunerea pentru ca Bob Bigelow sa devina executantul proiectului (OZN) AATIP. Propunerea a fost acceptata. Hal a fost ulterior omul de stiinta sef responsabil cu acest program. El a cerut cercetatorilor sa investigheze 40 de ani in viitorul aerospatial si al aviatiei. Nu trebuiau mentionate OZN-urile, dar ele au servit ca exemple, adica s-a stiut ca performantele demonstrate de ele sunt posibile, chiar daca le poseda altcineva. Cine altcineva, nu stie cu adevarat nimeni. Dar agentiile americane de aparare au vazut dovezile. Au inregistrari video. Au vizionari radar. Au un munte de dovezi care sugereaza ca lucrurile astea sunt reale.

 Puthoff a angajat la proiectul AATIP diferiti oameni de stiinta pentru a studia diversele aspecte implicate: invizibilitatea, plutirea nemiscata etc. Au fost 38 de programe. Una dintre lucrarile care au devenit publice se ocupa de urmarirea obiectelor cu hiper-viteza. Nu spunea ca e vorba de OZN-uri. Unii ar putea argumenta: „Asta pare a fi o risipa de bani... lucruri de tip Star Trek”, mai ales ca aceste studii au fost facute acum 10-12 ani. Dar in ultimele sase luni, armata rusa s-a laudat ca are acum rachete cu hiper-viteza care nu pot fi urmarite si nu pot fi oprite. Aceasta le da avantajul primei lovituri. Iata de ce ar fi deci frumos sa ai o tehnologie care sa poata urmari obiectele cu hiper-viteza.

 DIA spune acum: „Tot ce am facut a fost sa avem cele 38 de lucrari, care nu au nimic de-a face cu OZN-urile. N-am avut niciodata un program OZN”. Asta e o aiureala. Pentru asta fusese creat de fapt programul, iar cele 38 de lucrari reprezinta doar o mica parte din ceea ce a facut acest studiu.

 La fel spuneau FBI si CIA despre OZN-uri inainte de a exista legea pentru accesul la informatii (FOIA). Daca le cereai fisierele lor OZN, radeau de tine. „Nu studiem chestiile astea. Nu avem nimic din astea”.

 FOIA a devenit obligatorie din 1976, iar agentiile au fost obligate sa faca publice mii si mii de pagini, inainte secrete, scrise sincer, pe vremea cand nimeni nu-si imagina ca ele vor deveni publice. Si in acele documente, Departamentul Apararii spunea despre OZN-uri: „E un fenomen real. Sunt din alta parte. Nu sunt ale noastre. Nu sunt rusesti. Pot face lucruri pe care noi nu le putem face”. Dupa ce a aparut FOIA, asemenea documente au devenit mult mai rare si mai greu de obtinut.

 Knapp a spus ca apreciaza serialul cu Proiectul Blue Book difuzat la History Channel. I-a reamintit vechi cazuri, intalnite pe cand a pornit cu entuziasm pe drumul descoperirii si al miracolului. Dar i-a amintit, de asemenea, si de toate minciunile pe care le-a spus Pentagonul de-a lungul anilor, cum ar fi ca OZN-urile sunt „gaze de mlastina”, sau inversiunile de temperatura in 1952 la Washington, D.C., sau afirmatia ca „De cand proiectul Blue Book a fost inchis, nu s-a intamplat nimic care sa indice ca Fortele Aeriene ar trebui sa reia investigarea OZN-urilor. Din cauza costului considerabil pentru Fortele Aeriene in trecut si a finantarii stranse a Fortelor Aeriene de astazi, nu exista nicio probabilitate ca Fortele Aeriene sa se implice din nou in ancheta OZN”. Au mintit. Si mint si acum – amintea Knapp – cand spun ca programul OZN s-a terminat. Nu doar ca nu s-a terminat, dar, de fapt, exista mai multe astfel de proiecte. Rational, datele au fost adunate, compartimentate si clasificate de-a lungul deceniilor. Erau prea importante sa devina publice. Era prea periculos.

 A fost jenant modul in care am fost tratati – a continuat Knapp – Aveau nevoie sa controleze fenomenul singuri si sa-l tina secret cat posibil mai mult. Iata de ce este o provocare permanenta sa dovedim toate astea prin documente oficiale.

 Dezvaluirea existentei proiectului AATIP, facuta de New York Times in decembrie 2017, a fost un lucru bun si a schimbat atitudinea mass-media. Un motiv pentru care povestea a avut un impact atat de mare a fost si din cauza videoclipurilor care o insoteau si erau deja online. Dar au inceput si discutiile: cum au devenit ele publice, pe ce canale s.a.m.d. Knapp asigura auditoriul ca a vazut documentele si poate confirma ca videoclipurile au fost eliberate cu permisiunea Departamentului Apararii.

 Reporterul a vorbit personal si cu Comandorul Fravor, care a vazut cu ochiul liber OZN-ul poreclit Tic-Tac. Acesta a coborat rapid de la 80.000 de picioare pana la 50 de picioare deasupra nivelului marii. Dedesubt, sub apa involburata, pilotul a avut impresia ca exista inca ceva. Un alt detaliu despre care nu s-a vorbit este ca transmisiunile au fost bruiate. Dar sistemele optice sunt conectate la sistemele de armament. Deci, acest bruiaj a fost o actiune amenintatoare. A blocat activ sistemele de arme. Exista si o multime de alte probleme legate de OZN-ul Tic-Tac si de ceea ce s-a mai intamplat in acea zi.

 Inregistrarea video a lui Tic-Tac nu a fost filmata de Fravor care era pe atunci seful escadrilei „Asii Negri”, o unitate de varf de piloti de vanatoare a SUA. In momentul in care s-a intors, a trimis alti doi piloti si acestia au fost cei care au realizat inregistrarea „FLIR”. Nu s-au apropiat de OZN atat de mult precum Fravor. Dar au spus ca obiectul avea o manevrabilitate incredibila, poate cu un sistem gravitational.

 Problema este ca oamenii spun: „De fapt sunt pasari; e o racheta de semnalizare, sau gazele motorului cu reactie, sau asa ceva”. Este o insulta, deoarece vorbim despre cei mai buni piloti, in cele mai bune avioane ale noastre. Si nu este doar un pilot sau doi piloti. Au existat o gramada de piloti care le-au vazut. In incidentele „Gimbal”, din 2015, in largul coastelor din Virginia si Florida, au existat doua duzini. Iar din Pentagon vin neadevaruri de tipul: „Nu am studiat niciodata OZN-uri. Nu stim despre ce vorbiti... Nu am lansat noi aceste videoclipuri”.

 Daca ar fi asa, ar insemna ca piloti ca Dave Fravor sunt in neregula si ca cele mai bune sisteme de senzori sunt eronate. Si nu erau implicate doar radarele de pe nave. Erau si radarele de pe avioane si sisteme multiple de senzori. Exista o multime de dovezi si indicii ca au fost vazute aeronave reale, de undeva din alta parte, facand lucruri pe care noi nu le putem face. E un lucru serios. Si ma bucur ca a fost studiat, dar ar trebui studiat mai mult.

 Scepticismul este un lucru bun – a continuat Knapp – mai ales in acest domeniu, unde ai de-a face cu o multime de fapte nebunesti si afirmatii fanteziste. Dar acel scepticism al „demistificatorilor OZN” prin care nu accepti sa vezi probele, esti ostil, ai decis deja ce anume nu poate exista si, prin urmare, nu exista, e un lucru rau. Ar trebui sa facem mai mult pentru a-l ingradi.

DAN D. FARCAS