Ia, piesa de rezistenta

miercuri, 10 iulie 2019

Ziua Universala a Iei a fost sarbatorita si in acest an, ca in fiecare an din 2013, pe 24 iunie, de Sanziene, atat in tara noastra, cat si in comunitatile romanesti din peste 100 de orase din intreaga lume. Tema Zilei a fost „Sustenabilitate si Identitate culturala”, iar Agerpres a transmis o multime de informatii legate de eveniment. Din lipsa de spatiu, am selectat doar cateva.

Camasa sau ie?

 Ia este, potrivit DEX, bluza femeiasca specifica portului national romanesc, confectionata din panza alba de bumbac, de in sau de borangic, impodobita la gat, la piept si la maneci cu diverse cusaturi, uneori cu margele. O opinie interesanta a venit din partea Prof. univ. dr. Doina Isfanoni, cercetator etnolog, membru al Comisiei Nationale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Ea a afirmat la Craiova, „ca piesa de baza a costumului popular este camasa, iar noi, romanii, trebuie sa vorbim despre camasa romaneasca, element de patrimoniu care poarta in sine istoria locului si a neamului, nu despre ie sau despre fenomenul la blouse roumaine inspirat dupa celebra lucrare a lui Henri Matisse”.

 „Cand vorbim despre costumul popular, noi, specialistii, spunem ca piesa de baza a costumului popular este camasa. Sigur ca ea a ajuns in ziua de astazi sub prescurtarea de ie, reperul cel mai important, dar stim cu totii ca deseori camasa era alcatuita din partea de sus si poale. Fie ca denumirea aceasta era ie, era ciupag, putea sa varieze in functie de zona, camasa de-a-ntregul insa s-a pastrat in continuare, este camasa femeii monumentale, care era sefa familiei, pentru ca, de fapt, prin priceperea, prin rabdarea, prin competenta si prin harul pe care il avea de la Dumnezeu reusea sa imbrace toata casa si sa imbrace toata familia. Aceasta competenta care s-a cultivat generatii de-a randul a facut ca ia sa fie regina, cea mai indragita piesa, cea mai valoroasa piesa si la un moment dat, fie-mi iertat, dar nu prea sunt de acord cu termenul prescurtat de ie, sa ajungem sa o privim in sine, fara poale”, detalia Doina Isfanoni.

Mesterul Maria Taru

 In cadrul unei expozitii de Ziua Iei din zona folclorica Vlasca, organizata in Parcul Alei din municipiul Giurgiu de mesterul popular in arta cusutului de costume populare Maria Taru, aceasta a prezentat publicului, pe langa alte 30 de modele, o ie veche de 70 de ani cu coarnele berbecului si cu romburi cusute in culoarea rosie ce semnifica fertilitatea, o camasa de mire, dar si o ie cu romburi micute cusute in fir albastru ca un fel de descantec pentru a-l apara de rele pe cel care o poarta. „Camasa de mire are cununiile reprezentate printr-un cerc albastru, iar mijlocul este cusut cu ata roz ceea ce semnifica inelul fetei, apoi, pe pieptul camasii este cusut stalpul vietii, iar de o parte si de alta sunt dispusi doi pauni. Cusatura este continuata cu pomul vietii ca tanarul mire sa aiba viata lunga si apoi sunt cusuti cocosei, ceea ce reprezinta copiii care vor urma, si lumanarile de cununie”, sublinia Maria Taru.

 Anual, mesterul popular, azi in varsta de 53 de ani, pregateste si participa la expozitii de costume populare in tara sau strainatate, cea mai interesanta expozitie fiind in urma cu cativa ani cand ia populara de Vlasca a fost prezentata unor seici in Arabia Saudita.

GEORGE CUSNARENCU