Noi instructiuni OZN pentru marina

În aprilie 2019, marina militara a SUA (US Navy) a trimis un nou set de instructiuni clasificate pentru raportarea „fenomenelor aeriene neidentificate” (Unidentified Aerial Phenomena – UAP). Ele sunt destinate sa ofere noi orientari, pentru piloti si alte persoane, privind raportarea întâlnirilor cu „aeronave neidentificate”, un pas important în crearea unui proces formal de colectare si analiza a observatiilor inexplicabile, ca si de ridicare a stigmatului pus asupra lor.

 Oficialii au declarat ca instructiunile vin ca o reactie la o serie de rapoarte privind observarea unor aeronave necunoscute, superavansate, cu care s-au confruntat formatiunile de lupta din US Navy, ca si alte facilitati militare sensibile. „În ultimii ani, au existat numeroase rapoarte de aeronave neautorizate si/sau neidentificate care au intrat în diverse zone controlate de armata si în spatiul aerian restrictionat”, a declarat marina militara, ca raspuns la întrebarile puse de POLITICO. „Marina si Fortele Aeriene din SUA iau aceste rapoarte foarte în serios si investigheaza absolut fiecare raport”.

Incursiuni suspecte

 „Ca parte a acestui efort”, adauga declaratia, „marina actualizeaza si formalizeaza procesul prin care rapoartele privind astfel de incursiuni suspecte sunt facute cunoscute autoritatilor competente. Un nou mesaj catre flota, care va detalia pasii pentru raportare este în stadiu de ciorna.”

 S-a subliniat ca Marina Militara nu sustine ca marinarii sai ar fi întâlnit nave spatiale extraterestre. Dar ea recunoaste ca au existat suficiente observatii aeriene stranii, facute de un personal militar credibil si bine pregatit, pentru ca acestea sa fie înregistrate într-o evidenta oficiala si sa fie studiate, mai degraba decât sa fie respinse ca niste fenomene înfricosatoare apartinând domeniului science fiction.

 Chris Mellon, un fost ofiter al serviciilor de informatii din Pentagon si fost membru al Comitetului de Informatii al Senatului, a declarat ca stabilirea unei modalitati mai formalizate pentru raportarea a ceea ce armata numeste acum „fenomene aeriene inexplicabile” (în loc de „obiecte zburatoare neidentificate”) reprezinta o schimbare majora.” El a adaugat: „La ora actuala suntem (înca) în situatia în care OZN-urile si UAP-urile sunt tratate ca anomalii care trebuie ignorate si nu ca niste anomalii care ar trebui investigate... Avem niste sisteme care exclud acest tip de informatii si îl arunca la gunoi”. Mellon a exemplificat spunând ca „într-o multime de cazuri personalul militar nu stie ce sa faca cu acea informatie, cum ar fi niste date de la un satelit sau un radar, care sesizeaza ceva ce se deplaseaza cu Mach 3. Ei vor elimina sdatelet întrucât nu este o aeronava traditionala sau o racheta”.

 La ora actuala asistam si la un interes crescând al membrilor Congresului fata de fenomenul OZN/UAP, ca urmare a dezvaluirii de catre POLITICO si New York Times, la sfârsitul anului 2017, ca Pentagonul a înfiintat, în cadrul Agentiei de Informatii a Apararii, un birou dedicat studierii UAP-urilor la solicitarea mai multor senatori care au asigurat în secret fonduri pentru acest efort.

 Marina militara americana recunoaste ca tot mai multi parlamentari pun întrebari, întrucât au existat o serie de cazuri privind aeronave neautorizate si/sau neidentificate care au intrat în regiuni controlate de armata si în spatiul aerian national. Marina si USAF iau aceste rapoarte foarte serios si le investigheaza cu toata atentia. Marina este pe cale sa realizeze o noua metodologie prin care rapoartele despre astfel de incursiuni suspecte sa poata fi înaintate autoritatilor competente. Ca raspuns la solicitarile de informatii din partea membrilor si personalului Congresului, oficialii US Navy au oferit o serie de informari. De asemenea, aviatorii au raportat pericolele pe care misterioasele obiecte le reprezinta pentru siguranta aviatiei, a declarat Joseph Gradisher, purtator de cuvânt al adjunctului sefului operatiunilor navale pentru razboiul informatic. El a refuzat sa identifice cine a fost informat si nici sa furnizeze mai multe detalii cu privire la liniile directoare pentru raportare care erau elaborate pentru flota. La o cerere similara, pentru comentarii, fortele aeriene americane nu au raspuns.

 Mai multi analisti considera ca intrusii neidentificati sunt o potentiala amenintare la adresa securitatii nationale. Ei au criticat, înca demult, liderii militari pentru faptul ca au acordat fenomenului o atentie redusa si pentru ca au încurajat o cultura în care personalul simtea ca, daca vorbeste despre asta, si-ar putea afecta cariera. Luis Elizondo, fostul oficial al Pentagonului care a condus biroul la care soseau rapoartele OZN, s-a plâns, dupa ce s-a retras din serviciul guvernamental, ca abordarea Pentagonului fata de aceste aeronave neidentificate a fost mult prea blazata.

 John Greenewald, Jr., un acerb investigator al documentelor secrete militare OZN, remarca pe blogul sau faptul ca, în declaratiile sale, marina militara americana vorbea despre noi regulamente destinate observarii unor „aeronave neidentificate”. Este o schimbare interesanta, întrucât de ani de zile, în mediile militare, s-au folosit tot soiul de alte acronime si parafraze, despre care s-a spus ca erau menite sa împiedice pe cei curiosi sa gaseasca, prin intermediul Legii libertatii informatiei (FOIA) etc., documentele si programele care se ocupau de OZN-uri. Cu toate acestea, instructiunea Fortelor Aeriene 10-206 vorbea, înca si în anii 2000, în mod explicit despre procedurile de raportare a unor „obiecte zburatoare neidentificate”, deci despre „OZN-uri”. Este adevarat, Marina are proceduri diferite.

 Ceea ce remarca Greenewald este ca declaratia de acum a Marinei accepta faptul ca în spatele „fenomenelor OZN” se afla o amenintare grava de securitate nationala. Opinia sa este ca, indiferent de cauza, ignorarea acestui fapt ar reprezenta un pericol enorm. El declara ca spera ca, fie si acum – la un an si ceva de la dezvaluirile facute – comunitatea de informatii a luat în serios ceea ce se întâmpla. Dar, din pacate, mai spune el, cele peste doua decenii în care el a fost preocupat de domeniul ufologiei l-au învatat ca ori de câte ori se face o afirmatie senzationala despre OZN-uri si sunt implicati militari, sau oficialitati guvernamentale, fie acestia activi sau în retragere, e bine sa ramânem prudenti.

 În privinta termenului ambiguu „aeronave neidentificate”, Greenewald aminteste de raportul Condon, cel care, în 1968, dupa analiza a sute de fisiere OZN ale proiectului Blue Book, tragea concluzia ca aceste aparitii nu ameninta securitatea nationala si nu se recomanda studierea lor în continuare. Raportul vorbeste, la pagina 125, de „aeronava neidentificata sau farfurie zburatoare”, cei doi termeni fiind considerati echivalenti, atât între ei, cât si cu „OZN”. Dar chiar si Agentia Centrala de Informatii (CIA), într-un document din 1953, referindu-se la observatii OZN din Spania, Grecia si Africa de Nord, folosea termenul de „aeronave neidentificate”.

Prudenta necesara

 Greenewald a vrut sa afle daca „aeronava neidentificata” este si azi terminologia acceptata de armata, în special de Fortele Aeriene, atunci când se refera la OZN-uri, sau daca acestia au ramas blocati, de la sfârsitul anilor 1960, încercând sa convinga lumea cu mantra lor: „nu exista OZN-uri”. A examinat în acest scop mai multe regulamente, ale aviatiei militare, ale NORAD-ului si ale sigurantei zborurilor, în care a regasit termenul de „aeronave neidentificate” însotit de procedurile necesare de aplicat în cazul unor întâlniri.

 Concluzia sa, la capatul demersului, a fost ca referintele la acest termen se întind de-a lungul deceniilor, de la instructiunile militare la manualele comerciale, inclusiv în documente recente. El se întreba în consecinta daca regulamentele pe care le pregateste marina militara sunt ceva nou si revolutionar, prefigurând un proiect în care rapoartele OZN vor fi examinate cu grija, sau este vorba doar de consolidarea a ceva care dureaza de zeci de ani, ceva de bun simt, anume ca orice „aeronava neidentificata” trebuie luata în serios de catre sectorul militar si comercial. Spatiul aerian este tot mai aglomerat. Zborurile companiilor aeriene se înmultesc, iar utilizarea recenta a unor drone tot mai sofisticate, face tot mai importante preocuparile legate de siguranta zborurilor.

 Greenewald spune ca ramâne totusi – cu prudenta necesara – optimist ca se deschide o noua era pentru cercetarea si raportarea OZN-urilor la niveluri oficiale si, între altele, marina militara va lua si ea în serios acest subiect.

DAN D. FARCAS