Cyraunis, Cotinusa, Ada Kaleh, amintiri

miercuri, 07 august 2019

A fost odata ca niciodata... Cu vreo doua milenii si jumatate in urma, istoricul Herodot se referea la o insula de pe cursul Danubiului, ingusta si plina de maslini si de vita salbatica. El o numea Cyraunis, insa de-a lungul timpului, pana in 1970, cand a fost scufundata pentru a face loc lacului de acumulare de la Portile de Fier, a fost rebotezata de saisprezece ori.

Tara maslinelor salbatice

 Grecii o numeau Cotinusa, adica „tara maslinelor salbatice”, i s-a mai spus Yernis ori Saan, Caroline-Insel, dar a murit sub numele sau turcesc binemeritat, care ii fusese dat la 1430 – Ada Kaleh, adica „insula-fortareata”. In acel an a aparut de altfel prima sa atestare documentara intr-un raport al Cavalerilor Teutoni, in care se vorbeste despre insula Saan, cu 216 locuitori valahi (documentul dateaza din 22 februarie 1430). Ca garnizoana otomana destinata sa controleze traficul fluvial de pe Dunare, a suferit nenumarate vitregii ale istoriei cauzate de interesele strategice din regiune. Abia dupa 1918, cand populatia sa turca, temandu-se ca ar fi putut fi expulzata de noul regat sarbo-croato-sloven, a solicitat anexarea la Regatul Romaniei, lucru consfintit in anii imediat urmatori, ultimul tratat in acest sens fiind cel romano-turc din 24 iulie 1923.

 Dupa aceasta data, Ada Kaleh a devenit o escala bucolica pentru cei aflati in croaziera pe fluviu, un fel de „Mica Turcie” apropiata, primitoare si care isi asigura o existenta prospera prin comertul fara egal cu faimosul rahat lokum, cu parfum de trandafiri, braga, smochine deshidratate, tigari de foi ce concurau havanele cubaneze (si care, conform traditiei locale, erau rulate pe pulpa de fecioara!), dar si din pescuit ori cultivarea de trandafiri, iar nu in ultimul rand din turism. Nu este neglijabil nici locul sau in cultura romana, insula devenind un loc exotic preferat de numerosi pictori, poeti si compozitori.

Hercule si argonautii

 Prin secolele XVIII-XIX, insula avea o moschee si numeroase alei rasucite si era cunoscuta ca port liber, dar si ca un cuib de contrabandisti. Moscheea Ada Kaleh , datand din 1903, a fost construita pe locul unei foste manastiri franciscane. Covorul din interiorul ei, un cadou al sultanului turc Abdulhamid al II-lea, a fost mutat in moscheea din Constanta in 1965. Era un fel de „vedeta” a locului, avand motive orientale, dimensiunile de 15x9 metri si greutatea de 480 kilograme. Insula a fost vizitata de regele Carol al II-lea al Romaniei insotit de prim-ministrul de atunci, Nicolae Iorga, in 1931 si de prim-ministrul turc Süleyman Demirel, la 13 septembrie 1967, prilej cu care acesta i-a invitat pe localnicii doritori sa se mute in Turcia dupa stramutarea de catre autoritatile comuniste.

  In ultimii ani de existenta, populatia insulei a variat intre 600 si 1.000 de locuitori. Inainte ca aceasta sa fie acoperita de apele barajului Portile de Fier, o parte din populatie s-a mutat in Orsova, Turnu Severin, Constanta, iar cei mai multi in Turcia. In timpul construirii barajului, unele dintre structurile de pe insula au fost mutate pe insula Simian din apropiere, incluzand o parte a zidariei catacombelor cetatii, moscheea, bazarul, casa lui Mahmut Pasha, cimitirul si diverse alte obiecte. In ultimii ani de existenta, populatia insulei a variat intre 600 si 1.000 de locuitori.

 Inainte ca insula sa fie acoperita de apele barajului Portile de Fier, o parte din populatie s-a mutat in Orsova, Turnu Severin, Constanta, iar cei mai multi in Turcia. Astfel, proiectata reconstructie a „Noului Ada Kaleh” nu a fost niciodata finalizata.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU