O punte catre cer

duminic„, 14 iunie 2020

Spre deosebire de alte natii, italienii au o înclinatie si o pricepere aparte spre pastrarea – uneori, dezgroparea si reînvierea – istoriei autentice, materiale.

 Ar trebui cel putin sa ne bucure faptul ca, între marile comori ale Antichitatii romane, se afla si un fragment din istoria neamului nostru: Columna lui Traian, monument impunator ce domina de departe inestimabilul sit istoric din inima Romei. A Romei de ieri si de azi.

Temut de adversari, iubit de popor

 S-au împlinit de curând 1.907 ani de când, în ziua de 12 mai 113 d.Hr., în forumul roman nou-construit a fost inaugurata columna dedicata lui Traian, cel supranumit „Împaratul soldat” si care reusise sa învinga dupa multe lupte bravul popor dac. Despre îndepartatele vremuri de neliniste, de moarte si de triumf s-au scris si bune, si rele. Multe informatii au ramas înca tainuite ori de-a dreptul pierdute în cenusa veacurilor. Acest remarcabil monument însa dainuie dupa aproape doua milenii, chiar daca vremelnici stapânitori ai multimilor l-au dat uitarii mult timp si chiar l-au schilodit, cu iresponsabilitate primitiva. Comandantul militar Marcus Ulpius Traianus a fost împarat (98-117 d.Hr.) în perioada în care Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii din întreaga sa istorie. Totusi, cele mai durabile realizari civile ramân constructiile.

 La Roma si în provincii au fost realizate ample proiecte edilitare, multe dintre ele sub îndrumarea directa a lui Apolodor din Damasc, unul dintre cei mai mari arhitecti ai Antichitatii si apropiat al lui Traian. S-au construit drumuri, poduri, orase întregi – ca Ulpia Traiana Sarmizegetusa –, cladiri publice, monumente, apeducte. Este si acesta unul dintre argumentele pentru care Senatul roman l-a numit oficial, în timpul domniei, optimus princeps („cel mai bun împarat”), imaginea lui ramânând un model de dreptate si întelepciune.

„Act de nastere” sculptat în piatra

 Columna lui Traian, amplasata între Basilica Ulpia si Templul divinului Traian, face parte dintr-un vast complex ce includea si o biblioteca, un spatiu comercial semicircular multietajat, un spatiu public destinat dezbaterilor si alte edificii remarcabile.

 Monumentul triumfal are exteriorul prevazut cu un faimos basorelief în forma de spirala, reproducând artistic, sub o forma epica, scene de lupta din campaniile militare ale legiunilor lui Traian împotriva dacilor. Edificiul contine 18 blocuri masive de marmura de Carara, fiecare cântarind 40 de tone, iar înaltimea totala este de aproximativ 40 de metri.

 În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând din 1558. În anul 1587, în locul statuii lui Traian, aflata initial în vârf, dar topita în Evul Mediu, a fost asezata din ordinul Papei Sixt al V-lea o statuie a Sfântului Petru.

 Columna a fost ridicata atât pentru a comemora victoriile lui Traian, constituind o adevarata istorie gravata în piatra, cât si pentru a servi ca mausoleu (dupa deces, cenusa împaratului a fost depusa în încaperea de la baza). În total, sunt prezentate circa 2.500 de figuri de razboinici daci si romani, de circa 60-75 cm înaltime; împaratul Traian este reprezentat de 60 de ori.

 Cele 124 de imagini sculptate în piatra, îmbracând Columna, prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevarat „act de nastere” al poporului român.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU