Fascinatia raului, în filme

luni, 22 iunie 2020

Aparent, toata lumea este oripilata de faptele macabre ale criminalilor în serie, indiferent ca acestia vin din viata reala sau din imaginatia scriitorilor ori scenaristilor. Totusi, exista ceva care îi face pe oameni sa resimta o bizara atractie fata de asemenea indivizi fara scrupule, a caror charisma, fie ea si malefica, nu poate fi pusa la îndoiala.

 Psihologii au numit acest fenomen „fascinatia raului” si veti fi de acord ca el este cât se poate de prezent, parcurgând lista urmatoarelor personaje de film, care nu lasa pe nimeni indiferent...

Patrick Bateman – American Psycho

 Incredibil de chipes, bogat, narcisist si cultivat, personajul din „American Psycho” îsi pierde mintile din cauza societatii moderne, atât de materialista si lipsita de profunzime si, în consecinta, începe sa ucida la întâmplare, pentru a se razbuna pe ea. În ciuda cruzimii sale uimitoare, a sângelui rece cu care comite crimele, reactia spectatorului nu este doar una de oroare, ci si, în mod uimitor, una de mila fata de un personaj care, desi aparent atotputernic, are nevoie de ajutor mai mult decât oricine altcineva.

Samuel L. Jackson – Pulp Fiction

 Una dintre cele mai mari calitati ale regizorului Quentin Tarantino este modul în care reuseste sa combine violenta dusa la extrem cu viata cotidiana. Personajele sale ucid fara sa clipeasca, dupa care savureaza un hamburger sau discuta, filosofic, despre câte-n luna si-n stele. Ele sunt malefice, dar pot fi si fermecatoare si acest lucru este valabil mai ales pentru personajul Jules Winnfield, interpretat de Samuel L. Jackson.

 Un asasin la comanda, acesta are o stranie revelatie de natura religioasa si, spre deosebire de partenerul sau, Vincent Vega (John Travolta) care considera faptul o simpla coincidenta, este convins ca a primit un semn sa renunte la viata de crime si chiar o face, devenind astfel si mai fascinant pentru spectator.

Tommy DeVito – Baieti buni

 Cine si-ar fi imaginat ca ursuzul hot ratat din comedia „Singur acasa” ar putea fi si un asasin care ucide cu la fel de mare usurinta cum ar comanda un whisky? Personajul imaginat de Scorsese si interpretat magistral de Joe Pesci este nemilos, primejdios, înclinat la crize de furie si ucide la întâmplare, chiar si pentru cea mai marunta jignire, dar în acelasi tip ramâne prototipul de mafiot simpatic, care spune bancuri, bea, fumeaza, se distreaza cu prietenii si stie sa se faca simpatic.

 El ucide nu din necesitate sau la ordin, ci pentru ca îi place sa ucida si nu are absolut niciun fel de mustrari de constiinta, mâncând paste la mama lui, alaturi de prieteni, imediat dupa ce îl înjunghie pe un rival, ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Si, spre deosebire de alti criminali din filme, despre care este clar ca au serioase probleme „la mansarda”, DeVito este cât se poate de sanatos la cap, doar ca nu-i pasa de consecintele faptelor sale. El stie sa se faca atât de simpatic încât, la final, când devine la rândul sau victima, spectatorul simte parca o strângere de inima si ar vrea ca nemilosul mafiot sa scape cumva...

Mickey si Mallory Knox – Nascuti asasini

 De la Bonnie si Clyde, America a fost fascinata de cupluri de ticalosi, deci nu-i de mirare succesul de care s-a bucurat cuplul inventat Mickey si Mallory, din filmul lui Oliver Stone. Desi filmul a fost acuzat ca ar promova violenta gratuita, el ramâne totusi o radiografie perfecta a Americii contemporane, unde media poate transforma orice psihopat într-un erou justitiar.

 Simpatia fata de ei se declanseaza tocmai din pricina opozitiei fata de celelalte personaje, care teoretic ar trebui sa reprezinte Binele: politistul care-i vâneaza si care e la fel de psihopat ca si ei, directorul închisorii, care este un sadic si jurnalistul care, din goana pentru audienta, face din ei niste „haiduci moderni” veniti sa taie raul de la radacina într-o America profund pacatoasa si corupta.

 În contrast cu ei, samanul indian încearca sa-i ajute pe Mickey si Mallory, caci el nu este parte a societatii care i-a creat si respins pe acestia. El reprezinta singurul personaj pur din film si este singura victima pe care cei doi asasini regreta ca au ucis-o – fie si accidental.

GABRIEL TUDOR