Ultima împarateasa a Frantei

luni, 22 iunie 2020

Povestea Eugeniei de Montijo, devenita împarateasa a Frantei în cursul celui de-al Doilea Imperiu este una fascinanta, în care scandalurile, gloria, bogatia, dragostea, tradarea si ruina s-au împletit în mod bizar. Provenita dintr-o foarte bogata familie de aristocrati spanioli, viitoarea împarateasa s-a nascut pe 5 mai 1826.

 Parintii ei sprijinisera invazia tarii de catre Napoleon, cu aproape doua decenii în urma, si erau urâti de localnici, asa încât au parasit Spania, stabilindu-se la Paris. Frica de multimi violente o va domina mereu pe Eugenia, iar obsesia ei pentru Maria Antoaneta, regina decapitata în timpul Revolutiei Franceze din 1789 o va face sa se teama ca într-o zi îi va împartasi soarta acesteia.

 Pasionala, frumoasa, cu un par rosu electrizant, adolescenta Eugenia a stârnit numeroase pasiuni, dar la rândul ei a trait iubiri neîmpartasite, care au facut-o sa încerce sa-si curme zilele – în doua rânduri chiar. La un bal din 1849, ea îl va cunoaste pe printul Ludovic Napoleon, viitorul împarat Napoleon al III-lea. Nu a fost o iubire la prima vedere, desi Napoleon, un afemeiat împatimit, si-a propus sa o cucereasca pe focoasa spaniola. Însa se pare ca si-a gasit nasul cu ea!

 Se spune ca, întrebând-o „Pe unde trece drumul catre inima dumneavoastra?”, fata i-ar fi raspuns: „Prin fata preotului, sire” – dându-i de înteles ca, daca nu o duce în fata altarului, nu o va putea poseda. Dorinta i s-a împlinit pe 29 ianuarie 1853, când, devenit împarat, Ludovic Napoleon a luat-o de sotie. Dar fericirea conjugala nu a durat prea mult si, dupa ce i-a nascut împaratului mostenitorul dorit, printul Napoleon Eugene, tânara suverana a refuzat sa mai treaca peste infidelitatile nenumarate ale sotului sau si i-a interzis chiar sa calce în dormitorul ei.

 Viata de huzur de la Palatul Tuilleries avea sa ia sfârsit în septembrie 1870, când, învins de prusaci, Napoleon al III-lea a fost fortat sa abdice. Reactia Eugeniei, care ramasese la Paris, a fost una de consternare. Ea a facut o criza de isterie, zbierând: „Spuneti-mi ca e mort! Un împarat nu capituleaza niciodata! E o rusine!”

 Caderea împaratului a reînviat în Franta sentimentele republicane. Multimi de oameni au început sa se strânga sub geamurile palatului imperial, spre groaza Eugeniei, care se vedea deja pe esafod, ca regina Maria Antoaneta, obsesia ei. Disperata, ea a apelat la dentistul ei american, Thomas Evans, care a închiriat un iaht si i-a facilitat fuga în Anglia. De aici, a facut mai multe vizite incognito în Germania, unde sotul ei era tinut prizonier de razboi.

 În cele din urma, cei doi s-au stabilit la Londra, unde Eugenia a continuat sa urzeasca planuri pentru recuperarea tronului Frantei pâna în 1873, când Napoleon al III-lea a murit.

 Sase ani mai târziu, fiul lor, Napoleon Eugene, murea si el, în conflictul cu zulusii din Africa de Sud. Îndurerata, cu sperantele ca va redeveni împarateasa, ruinata acum pentru totdeauna, Eugenia s-a retras din viata publica. Avea sa traiasca pâna la venerabila vârsta de 94 de ani, asistând la caderea marilor monarhii europene, dupa Primul Razboi Mondial, si la aparitia unei noi lumi, careia nu-i mai apartinea.

GABRIEL TUDOR