O poveste de succes sau doar o simpla poveste

joi, 22 august 2019

Toate enciclopediile lumii noteaza fara rezerve o zi istorica: 16 iulie 1969. Este ziua in care misiunea Apollo 11 a plecat spre Luna pentru ca patru zile mai tarziu modulul lunar Vulturul sa aselenizeze, iar Armstrong sa devina primul om care pune piciorul pe solul selenar.

 Intre timp, comandantul Neil Armstrong a disparut dintre cei vii, in 2011, iar ceilalti doi membri ai misiunii, Buzz Aldrin si Michael Collins, azi in varsta de 89 si respectiv 88 de ani s-au intalnit pe 16 iulie 2019 pentru a comemora istorica lor misiune chiar pe locul legendar de lansare al Centrului Spatial Kennedy 39A, exact la ora 9:32 cand in urma cu 50 de ani misiunea Apollo 11 a pornit spre Luna. 

 Conform datelor furnizate de NASA, modulul lunar Vulturul a aselenizat pe 20 iulie 1969 la ora 20:17 GMT, cu Neil Armstrong si Buzz Aldrin la bord, iar ceva mai tarziu, Armstrong a iesit din modul si a pus piciorul pe Luna, era fix ora 21:55 GMT.

 Michael Collins a ramas singur pe orbita lunara, in modulul principal, Columbia, singurul mijloc de transport care ii putea aduce pe cei trei astronauti inapoi pe Pamant.

 Toata lumea este de acord si astazi ca a fost o misiune riscanta. „Stiam cu totii ca, daca nu putea smodulul lunar Vulturul a.n.t sa decoleze dintr-un motiv sau altul, eu nu as fi putut face nimic. Columbia nu avea niciun echipament de aterizare, nu puteam sa ma duc sa-i salvez”, declara Collins la New York, la sfarsitul lunii mai a.c., in timpul unuia dintre numeroasele evenimente organizate pentru comemorarea celor 50 de ani de la prima aselenizare.

50 de ani si inca cinci

 Afirmatia lui Collins este absolut corecta: imposibilitatea decolarii de pe Luna a modulului Vulturul pentru a se cupla cu Columbia si a reveni apoi pe Pamant ar fi fost un dezastru si ar fi pus poate cruce programului Apollo. Norocul (?) a facut ca lucrurile sa se fi intamplat asa cum fusese programat de NASA.

 Un punct folosit de cei care contesta aselenizarea lui Apollo 11. Lasand la o parte analizele facute de unii observatori pe fotografiile oficiale NASA ale aselenizarii, ale primilor pasi pe Luna, ale umbrelor astronautilor pe solul lunar etc, sunt doua, daca nu trei idei care nu si-au primit un raspuns convingator din partea NASA: exista o tehnologie performanta la acea ora care sa permita o calatorie spre Luna cu echipaj uman, o aselenizare si retur? Exista tehnologia care sa permita decolarea modului lunar Vulturul si apoi cuplarea precisa cu modului Columbia? Si apoi, cum a fost posibila reusita „din prima” a acestor manevre, cand nici una nu fusese testata pe Pamant? Noroc sau altceva? Sa nu uitam ca misiunea Gemini testase zborul uman spre Luna si intoarcerea spre casa, dar doar atat! Nu cu modul selenar, nu cu aselenizare, nu cu decolare si nu cu recuplare!
 
 Acestea sunt, in principal, opiniile celor care sustin ca aselenizarea de fapt nu s-a petrecut in realitate. Si mai este ceva. Daca a fost o poveste de succes incredibila in 1969, de ce este atat de complicat azi? NASA a fost deja pe Luna sau doreste sa ajunga prima oara pe Luna?

 Conform NASA, au trecut 50 de ani de la prima aselenizare umana. Si totusi, actualul presedinte al SUA, Donald Trump a readus in discutie in 2017 tema unei misiuni umane pe Luna. A dat si un termen: 2024. Insa, de ce ar avea nevoie NASA de cinci ani ca sa reuseasca o misiune umana pe Luna, daca ea a fost cu succes realizata in 1969?

 Termenul dat de presedintele Trump nu a produs deocamdata decat cateva bulversari la NASA. La jumatatea lunii iulie, seful Agentiei, Jim Bridenstine, un fost parlamentar numit de presedintele Trump, a concediat o figura a NASA, pe Bill Gerstenmaier, cel care a fost responsabil pentru toate programele de zbor spatial cu echipaj uman. Motivul probabil ar fi fost dezacordul sau privind ultimatumul stabilit de administratia Trump, 2024. Expertii NASA cred ca cinci ani sunt prea putini pentru pregatirea unei misiuni umane pe Luna, de vreme ce nici racheta purtatoare, nici capsula, nici modulul de aselenizare nu exista sau nu sunt gata.

 In plus, dupa cum transmitea Agentia Reuters in 2009, „NASA a recunoscut in 2006 ca toate inregistrarile video facute in ziua de 20 iulie 1969 au disparut”!

 Acum lucrurile sunt clare. Sau devin si mai neclare?

Partea plina a paharului

 Lasam momentul 1969 si revenim la zilele noastre. Graba administratiei Trump de a ajunge cu un echipaj uman pe Luna seamana perfect cu indicatiile fostului presedinte american J.F. Kennedy care a initiat programul Apollo. JFK dadea un termen de zece ani, azi, desi in ianuarie 2017 administratia Trump dadea un termen tot de zece ani, termenul s-a injumatatit printr-o directiva din martie 2017. Probabil si sub presiunea succeselor Agentiei Spatiale Chineze care a trimis un robot pe partea invizibila a Lunii si preconizeaza pentru viitor o misiune selenara cu echipaj uman.

 In timp ce fostul presedinte al SUA Barack Obama a anulat in 2010 programul ambitios Constellation al predecesorului sau George W. Bush, care prevedea o intoarcere a americanilor pe Luna, noul sef al NASA se arata „foarte” increzator in privinta termenului 2024 pentru revenirea americanilor pe satelitul nostru natural. „E realizabil”, declara Jim Bridenstine. „NASA lucreaza de ani de zile la mega-racheta SLS si la nava spatiala Orion care va gazdui astronautii. Ne vom baza, de asemenea, pe industria privata pentru a furniza elementele unei mini-statii plasate pe orbita lunara. Cea mai complicata problema ramane cea a modulului lunar de aselenizare, cel care va depune astronautii pe Luna si care apoi va trebui sa-i aduca acasa, proiect care nu a fost inca finantat. E vorba de 20-30 miliarde de dolari pe o perioada de cinci ani, reprezentand suma suplimentara de care avem nevoie in primul rand pentru acest modul de aselenizare”. Anii care vin ne vor aduce, poate, raspunsuri edificatoare.

GEORGE CUSNARENCU