Icoanele pe sticla din Sibiel

marşi, 07 iulie 2020

Atunci când facem referire, indiferent în ce fel, la icoana, impresia este ca se stie foarte bine despre ce se vorbeste.

 În realitate, o icoana acopera o arie semantica incomparabil mai mare decât credem, iar un excelent exemplu în acest sens îl constituie o institutie cu valoare de unicat pe plan mondial – Muzeul de icoane pe sticla din satul Sibiel, situat în fabuloasa zona a Marginimii Sibiului. Acesta ilustreaza deopotriva o arta magistrala, dimensiunile credintei manifestate în sens strict religios, dar reflecta si elemente de referinta pentru mentalitati, relatii sociale, traditii.

 Crearea muzeului în anul 1965 se datoreaza, din punct de vedere al conceptiei, preotului Zosim Oancea (1911-2005), sustinut material de locuitorii din Sibiel si de alti donatori. Nucleul în jurul caruia a luat nastere mica bijuterie de cultura este vechea biserica a satului (1765), valoroasa prin frescele realizate între 1774 si 1775 de doi frati, pictorii Stan si Iacob din Rasinari.

 Un deceniu mai târziu s-a adaugat turnul clopotnita, pe partea de vest. Dupa câteva generatii, fumul de la lumânari si praful înnegrisera pictura. Oamenii din sat si-au dorit o biserica luminoasa si în secolul al XIX-lea au acoperit cu cinci straturi de var fresca. În ianuarie 1964, când parintele Zosim a venit în sat, locasul era deschis la culoare de 100 de ani si avea stelute argintii pe tavan.

 Doi specialisti au dat jos varul si au scos la iveala pictura originala. Varul se pare ca nu doar conservase pictura, ci o si curatase. În 1969, preotul a îndemnat locuitorii Sibielului sa doneze icoanele pe sticla adapostite în casele lor (de multe ori însa uitate în poduri întunecate, pline de praf sau chiar degradate si risipite în bucati) pentru a le aduna într-un muzeu de interes public. S-a constituit astfel prima colectie de icoane, între 150 si 200 la numar. În prezent, sunt adapostite aici peste 700 de icoane pe sticla si o colectie etnografica.

 Taranii au pictat icoane pe sticla începând din anii 1700. Cele mai multe – în Transilvania, de unde aceasta activitate speciala s-a raspândit si în celelalte regiuni. Icoana pe sticla a avut ca destinatie casa taranului, era considerata protectoarea locuintei, a familiei si statea asezata la loc de cinste, pe un perete al camerei de locuit. Icoanele de la Sibiel sunt realizate în stil bizantin, asadar au tematica ortodoxa. Cel mai frecvent întâlnite personaje sunt Fecioara Maria si Iisus.

 Apar si multi sfinti, iar Sfântul Gheorghe este, sa spunem, privilegiat, deoarece în traditia populara e considerat protectorul primaverii, al naturii si al casei; Fecioara Maria protejeaza vara, Sf. Dumitru – toamna, iar Sf. Nicolae – iarna. Proorocul Ilie cu Carul de Foc are si el o prezenta bine pusa în valoare.

 În alte picturi, Maica Domnului apare cu salba la gât, dar si Maica Domnului alaptând Pruncul sau Maica Domnului cu cercel.  În Marginimea Sibiului se folosea mult albastru si erau pictate si ramele. Costumul popular din Marginime e alb si negru. Icoanele, în schimb, au si alte culori, precum visiniul si rosul. Acestea nu sunt folosite pe costumul popular, dar apar la broderia de pe cojoace si pieptare.

 Deosebit de interesante sunt anumite detalii ale iconografiei populare. În icoanele din Bucovina îi vedem pe Sfântul Ioan si Iisus purtând ilic, iar Maica Domnului poarta naframa. În nordul Moldovei, s-au folosit culorile galben, rosu si verde. Aici, se spune ca figura sfintilor ar semana cu cea a lui Stefan cel Mare.

 O alta curiozitate: soldatii care pazeau mormântul lui Iisus sunt reprezentati într-o icoana printr-un turc, un ungur si un austriac. Uneori, Sfânta Fecioara are un sort, cum poarta femeile pe Valea Muresului. Într-o icoana din muzeul de la Sibiel adusa de la Nicula, Fecioara Maria are naframa ca în zona Clujului, iar într-o reprezentare – foarte probabil, unica – are... sase degete la mâna!

 În unele icoane, la Cina cea de Taina sunt numai trei sau cinci persoane. O alta ciudatenie este cea în care Iisus apare în ipostaza de copil, alaturi de Ioan Botezatorul. Pe Lazar îl vedem îmbracat în haine unguresti, cu motivele florale clasice. Mai explicit, asemenea detalii releva prezentarea unui univers laic aflat în armonie fireasca cu sacrul.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU