Muntele Athos

miercuri, 04 septembrie 2019

In mitologia greaca Athos era un urias din Tracia care a incercat sa arunce spre Poseidon un bolovan imens de piatra dar acesta i-a cazut din mana si s-a format muntele care i-a purtat dupa aceea numele.

 Ulterior locul respectiv a fost citat in operele lui Homer, Herodot si Strabon. Nu se stie cu exactitate cand a fost intemeiat primul asezamant religios cu numele de astazi, dar exista marturii privitoare la existenta unor calugari si ermiti inca din secolul al VIII-lea in promontoriul Halkidiki, dominat de Muntele Athos, cu inaltimea de 2015 metri. Se stie ca o delegatie de calugari de aici au participat la Sinodul Ecumenic, organizat de imparateasa Teodora in anul 843. De asemenea se mai stie ca in anul 855 imparatul Bazil a emis un edict prin care recunostea Muntele Athos ca o zona guvernata exclusiv de calugari care voiau sa-si petreaca viata in post si rugaciune.

 La sfarsitul secolului al IX-lea comunitatea avea deja proportii apreciabile dar calugarii traiau in adaposturi improvizate fara organizare, cu exceptia Manastirii Kilobolon, infiintata de Ierissos in anul 871.

 La sfarsitul secolului al X-lea destinul locului se schimba prin venirea lui Athanasios, un calugar din Trebisond. Acesta se tragea dintr-o familie bogata dar renuntase la avere si se dedicase vietii monahale. Fiind insa prieten cu imparatul Nikephorus Phokas a reusit sa obtina de la acesta sprijinul pentru construirea Marii Lavre, manastirea care si astazi este centrul comunitatii. Biserica centrala Katholikon dispune de capele inchinate Sfantului Nicolae si Celor 40 de Sfinti si este pana in zilele noastre sediul refectoriului, al bucatariei si bibliotecii. In jurul manastirii sunt risipite chiliile calugarilor.

 Athanasios a avut de intampinat numeroase obiectii din partea ernitilor, inclinati spre meditatie privata si declarandu-se fatis impotriva comunitatii monahale organizate. Imparatul l-a sustinut insa pe Athanasios si, in anul 971, a emis o buta imperiala prin care fixa regulile ce se impuneau pe Muntele Athos.

 In secolul al XIV-lea, cu sprijinul Bizantului se construiesc 40 de manastiri in ciuda presiunii Bisericii Romane, avand ca scop reconcilierea intre catolici si ortodocsi. Dupa cucerirea Constantinopolului, insa, Muntele Athos a cunoscut la randul lui o influenta otomana care a durat in jur de 400 de ani. Turcii nu au intervenit asupra regulamentului dar au impus taxe uriase. Numarul calugarilor a scazut dramatic si cei ramasi au fost obligati sa apeleze la ajutorul rusilor, valahilor si moldovenilor. Treptat in secolul al XIX-lea prin donatiile noilor veniti din statele ortodoxe estice, in special cele slave. Rusia, Bulgaria si Serbia, ansamblul manastirilor s-a diversificat dupa etnii. In 1912, in timpul Primului Razboi Balcanic, otomanii au fost siliti sa plece si Rusia a revendicat controlul peninsulei. Dupa conflictul generat la sfarsitul Primului Razboi Mondial, peninsula a primit de la Marile Puteri statut de autonomie in cadrul Greciei.

 Astazi Muntele Athos cuprinde 20 de manastiri locuite de 1500 de calugari. Majoritatea manastirilor reprezinta un amestec de stiluri cauzat de numeroasele prefaceri si adaugiri efectuate inca din epoca bizantina. Fiecare asezamant, contine o multime de capele avand un rol bine stabilit. Dintre vechile fresce putine au supravietuit. Printre acestea trebuie amintite cele de la Marea Lavra din secolul al XIII-lea si cele de la manastirea Vatopedi din secolul al XII-lea.

 Fiecare manastire continua sa aiba propriile sale comori, respectiv atat icoane si obiecte bisericesti datand din perioade stravechi, cat si biblioteci pline de pretioase manuscrise grecesti si slavone.

 Interdictia intrarii femeilor la Muntele Athos a fost instituita in secolul al XI-lea cand o serie de calugari au fost sedusi de femei deghizate in ciobani. Din 2001 si 2006 Parlamentul European a facut apel la statul grec si guvernarea atonita pentru reconsiderarea interdictiei considerata discriminare in aceasta regiune declarata patrimoniu mondial UNESCO.

IRINA STOICA