Cimitirul teutonic de la Vatican

miercuri, 11 septembrie 2019

Nu exista foarte multe locuri pe intinsul Europei care sa evoce una dintre paginile cele mai spectaculoase ale vremurilor de mari rascoliri din Evul Mediu, legate de numele cavalerilor teutoni. Razboinici redutabili foarte temuti in confruntarile armate, barbatii in armuri au fost deopotriva si ctitori de cetati si asezari umane stabile, dar si de locasuri de cultura.

De la Nero la Charlemagne

 Campo Santo dei Teutonici e dei Fiamminghi, adica Cimitirul teutonic sau Cimitirul germanilor si al flamanzilor, constituie un grup de morminte catolice situate la Vatican, dar facand parte din cartierul Borgo din Roma. Totusi, singura cale de acces catre el este din interiorul Sfantului Scaun, de altfel fiind singurul cimitir din Vatican. Situl apartine de Schola Francorum, odinioara o casa de oaspeti pentru pelerinii germani si una dintre cele mai vechi institutii germane din Roma. Cei primiti aici erau originari din Austria, din Tirolul de Sud, Germania, Elvetia, Liechtenstein, Luxemburg si Belgia, cu precadere flamanzi. Si, desi vorbim despre locul trecerii unor semeni la cele vesnice, aflandu-te in acest spatiu inconjurat de ziduri si de liniste, ai senzatia ca ai patruns intr-un colt de gradina paradisiaca special faurita pentru meditatie si penitenta.

 Zona are si o simbolistica speciala. Aceasta, deoarece zidurile inalte ce o inconjoara alcatuiau cu milenii in urma faimosul si sinistrul circ al lui Nero, unde nenumarati martiri au sfarsit in chinuri cumplite, in perioada proto-crestinismului. Se presupune ca in acea epoca indepartata  situl a fost utilizat pentru prima data si ca spatiu pentru inmormantari. Apoi in anul 799 aici a fost infiintata Schola Francorum de catre faimosul Charlemagne.

Evolutie spirituala si descoperiri stranii

 A urmat o lunga perioada de evolutie in jurul bisericii si cimitirului teutonic, incepand din anii 1450, in primul rand efectuandu-se ample lucrari de renovare si reconstructie, finantate de membrii germani ai Curiei romane, iar in 1597 a fost fondata Confreria Notre-Dame, cu sarcina administrarii cimitirului. Aproape trei secole mai tarziu, in 1876, nu departe de locul sacru s-a construit o rezidenta pentru studentii germani interesati de istoria ecleziastica si arheologia sacra, dupa care s-a infiintat si o biblioteca cu 35.000 de volume.

 De mentionat ca in Cimitirul teutonic de la Vatican sunt ingropati, printre altii, arheologi si istorici de marca, artisti plastici si scriitori, inalti prelati si misionari, dar si printi si ofiteri de rang inalt din zona pontificala. Nu in ultimul rand, merita precizat ca acest spatiu religios include si opere de arta foarte valoroase, care intregesc imaginea unui loc incarcat nu doar de sfintenie, ci si de spiritualitate.

 Din pacate, de curand efigia Cimitirului teutonic a fost oarecum umbrita prin amestecarea sa in tenebroasa afacere a disparitiei, in urma cu aproape 40 de ani, a adolescentei de 15 ani, Emanuela Orlandi, in zona Vaticanului. Urmand indicii inca nedezvaluite, anchetatorii au ajuns la efectuarea unor sapaturi in cimitir, prilej cu care s-a descoperit un gen de groapa comuna cu osemintele multor zeci de persoane de varste diferite. Deocamdata, straniul caz se situeaza inca pe taramul ipotezelor.

 Vatican este cel mai mic stat din lume, acoperind doar 44 de hectare de teren, pe care se afla cladiri, gradini, curti, cateva stradute si mici piete. Aici mai exista insa si magazine, tribunale, o gara, un post de radio, servicii de utilitate curenta. Cele aproximativ 900 de locuinte adapostesc peste 2.800 de lucratori, aproape toti in slujba Sfantului Scaun.

 Trebuie stiut totusi ca teritoriul Vaticanului se intinde si dincolo de cei 3,2 km de granita. Este vorba despre biserici si palate extrateritoriale ale asa-numitului „Vatican-de-dincolo-de-ziduri”, cel mai important fiind Castelul Gandolfo, resedinta de vara a papilor.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU