O „Insula Pastelui” in Bretania

miercuri, 18 septembrie 2019

„Valea Sfintilor” (Traoñienn ar Sent, in limba locuitorilor Peninsulei Bretania) este un proiect asociativ de ridicare a unor statui monumentale de granit, inalte de la 2,5 metri pana la 7 metri, pe colina Quenequillec, situata la numai 230 m altitudine, in apropierea comunei Carnoët. Uriasii de piatra reprezinta efigiile celor peste 1.000 de sfinti bretoni care, potrivit legendelor locale, au fondat prima comunitate de credinciosi de aici.

Peninsula sfintilor

 Legenda spune ca Bretania venereaza peste 1.000 de sfinti, dar numai circa 700 sunt „omologati”, adica recunoscuti oficial de Biserica Romano-Catolica. Totusi, parerile sunt impartite, cele mai optimiste estimari ale istoricilor referindu-se la cel putin 800 de sfinti repertoriati si la aproximativ 1.500 in total. In realitate, in primii ani ai Bisericii, se considera ca toti credinciosii au o parte de sfintenie in ei, si aceasta pana in secolul al X-lea, deoarece in acele vremuri nu exista o anume procedura de canonizare, pentru a declara pe cineva sfant. De aceea, traditia arata ca principalii sfinti au fost calugari si membri ai clerului semi-monastic emigrati din Marea Britanie si veniti in Armoriqye la inceputul secolului al VI-lea.

 De fapt, nu era vorba despre sfinti in intelesul actual al termenului, dar poarta acest titlu deoarece sunt sute de conducatori religiosi veniti sa-i indrume pe imigrantii de dincolo de Marea Manecii in peninsula armoricana. Enoriasii acestora au tinut sa ataseze numele respectivilor slujitori ai bisericii cadrului lor de viata, de unde si o hagiotoponimie (denumiri geografice de locuri, care evoca nume si elemente religioase) ce spune multe despre vremurile indepartate, despre locurile de cult si relicvele asociate acestora, ceea ce sugereaza o mare popularitate a acestor personaje. Daca hagiografia bretona scrisa se refera cu un profund respect la cei mai merituosi dintre ei, acreditand anterioritatea prin prerogativele unui episcop sau asezamant religios, hagiografia orala care se refera la majoritatea acestor „sfinti” locali recurge cu prioritate la imaginatie si privilegiaza locurile (fantani, morminte etc.) si obiectele considerate sacre (clopotei de mana, vesminte liturgice) pentru a comunica cu credinciosii.

Migratia calugarilor britanici

 Cu timpul, mai mult de jumatate dintre cei considerati sfinti au fost uitati. Circa 400 insa se bucura in continuare de un devotament popular bine localizat. La sfarsitul Evului Mediu existau in regiune peste 18. 000 de capele si biserici care faceau din Bretania teritoriul cu cea mai mare densitate de sanctuare.

 Proiectul „Valea Sfintilor”, care, cum spuneam, va trebui sa primeasca la sanul sau peste 1.000 de statui ale sfintilor, simbol al culturii populare traditionale bretone, are ca obiectiv –in afara de aspectul artistic –sa readuca economia in centrul Bretaniei, sa fie o vitrina mondiala a granitului breton, dar si o atractie turistica.

 Faza de realizare a proiectului a inceput in iulie 2009. Inaugurarea „Vaii Sfintilor” a avut loc pe 19 mai 2012, cu statuile celor sapte sfinti fondatori ai Bretaniei si cea a Sf. Yves din Tréguier, iar in anul 2014 erau instalate aici 50 de statui.

 Peste circa 50 de ani, se va atinge impresionantul numar de peste 1.000 de statui ce vor ilustra, practic, istoria legendara a acestor locuri. Desigur, nu va lipsi legenda celor 72 de calugari irlandezi veniti in Bretania si ulterior declarati sfinti, care s-au vazut intr-o seara incercuiti de o haita de lupi, pe cand se intorceau la manastirea lor. Brieuc, alaturi de care statea Tugdual, a ridicat mana si animalele s-au indepartat in liniste. De aceea, lupul este atributul iconografic al acestui „sfant”, caruia toiagul episcopal ii da o demnitate pe care de fapt nu a avut-o niciodata.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU