Jocul regilor sau sportul mintii

miercuri, 02 octombrie 2019

Fara niciun fel de indoiala, deja ati inteles ca vom vorbi despre sah, care poate fi considerat exercitiul suprem prin care orice om de pe planeta poate dovedi masura reala a capacitatilor sale intelectuale, psihologice si de caracter.

Inteleptul care l-a transformat pe rege

 Dincolo de regulile jocului si farmecul desfasurarii pseudo-razboiului de pe tabla cu patrate albe si negre, nu mai putin fascinanta este si istoria sahului, presarata din belsug cu legende, demne de o comparatie cu sirul celor „1001 de nopti”. Cuvintele sah si mat au origine persana si inseamna respectiv „rege” si „moarte”, adica „regele a murit”. Patria sahului este insa India, unde, cu mai bine de 2.000 de ani in urma, atunci cand a aparut, jocul se numea ciaturanga.

 Intr-un manuscris stravechi, gasim o frumoasa legenda privind inventarea sahului. Se spune ca traia odata in India un tanar imparat pe nume Behub, un cumplit despot. Indurerat de cruzimea imparatului, inteleptul Nasir a hotarat sa-l faca pe suveran sa-si dea seama de tirania si de faradelegile sale.

 Astfel, Nasir a inventat sahul, un joc in care pana si cel din urma pion (taran) avea o importanta extrema pentru apararea si salvarea regelui sau, iar lipsa unui singur pion putea duce la pierderea partidei, adica la pierirea regelui. Insusind noul joc, atat de atragator, Behub, dupa mai multe reflectii, a inteles ca trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de oamenii simpli si in scurt timp si-a cucerit atasamentul si dragostea poporului sau.

 Drept rasplata pentru jocul care-l facuse atat de intelept, Behub i-a propus lui Nasir sa-i ceara orice, chiar si jumatate din imparatie. Nasir a raspuns: „Precum vezi, stapane, tabla de sah are numai 64 de patrate. Daca vrei intr-adevar sa ma rasplatesti din plin, porunceste-le sclavilor tai sa aduca din hambare boabe de grau si sa puna pe primul patrat un bob, pe al 2-lea doua, pe al 3-lea patru, pe al 4-lea opt si tot astfel, dubland de fiecare data numarul boabelor.” Ofensat de aceasta rugaminte, imparatul i-a propus sa ii ceara altceva, mai de pret, dar inteleptul a insistat sa i se faca voia si imparatul, vrand-nevrand, a poruncit sclavilor sa-i satisfaca dorinta.

 In curand, imparatului i s-a infatisat vistiernicul statului si i-a spus ca, incercand sa faca acele socoteli, ca sa afle cat grau i se cuvine lui Nasir si ajungand abia la jumatate, a atins o cifra atat de mare, incat in toata tara nu se va gasi nici o treime din numarul de boabe cerut de inventatorul sahului. Astfel, imparatul a putut sa se convinga o data in plus de intelepciunea si istetimea supusului sau, om simplu, din popor.

Roboti in competitie cu mari campioni

 In secolul VI d.Hr., jocul s-a raspandit si in Iran, unde se numea ciatrang, regulile lui deosebindu-se cu mult de cele ale sahului de astazi. Apoi, dupa cucerirea Iranului de catre arabi (anii 640-650), a patruns si in Arabia, unde a cunoscut o larga raspandire, denumirea fiindu-i modificata in satranj. Arabii s-au preocupat intens de studierea teoriei acestui joc, lasandu-ne drept mostenire un mare numar de manuscrise referitoare la el: culegeri de probleme, partide si diverse consideratii teoretice.

 In anul 711 arabii au trecut Gibraltarul si in cativa ani au cucerit Spania, ajungand pana in Pirinei. Astfel satranjul (forma araba) a ajuns in Spania, iar in secolele XI-XIII s-a raspandit in toata Europa Occidentala, perfectionindu-se mereu si cunoscand diverse variatii.

 Spre sfirsitul secolului XV, aproape pretutindeni, in locul satranjului a aparut sahul cunoscut astazi. In epoca Renasterii au fost stabilite si oficializate definitiv regulile de joc. In continuare, sahul a cunoscut o perioada de mare inflorire, iar aparitia tiparului i-a sporit si mai mult popularitatea, facandu-l accesibil maselor largi.

 Pe parcursul evolutiei sale, sahul a fost indragit de multe personalitati din cele mai diferite domenii: V.I. Lenin, Lev N. Tolstoi, Ivan Turgheniev, Aleksandr Puskin, Ilia Repin, Dmitri Mendeleev, Benjamin Franklin si multi altii. In ultimii ani, in competitiile neoficiale a intrat si „inteligenta artificiala”, programe speciale fiind utilizate de IBM in confruntari de mai multe partide cu campionii mondiali Garry Kasparov si Vladimir Kramnik. Robotii superinteligenti se numeau Deep Blue, Deep Fritz, X-3D Fritz si Deep Junior. Interesant este ca victoriile au fost impartite intre acestia si oamenii supradotati!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU