Un agresor tacut, greu de învins

mari, 22 octombrie 2019

Din nefericire, trebuie sa vorbim mereu si mereu despre unele maladii, cunoscute de cel putin cateva sute de ani, combatute cu proceduri si remedii naturale, cu produse farmaceutice si, mai nou, studiate si testate prin cele mai sofisticate metode ale cercetarii medicale, dar care raman totusi pe pozitiile lor „belicoase”, agresandu-ne organismul cu arme evident naturale, carora nu le putem face fata asa cum am dori.

Paralizia spastica se îndreapta si spre tineri

 Maladia Parkinson este unul dintre cei mai mari inamici ai sistemului nostru nervos. Poate multi cititori au întalnit situatii în care, în prezenta unei persoane careia îi tremura mainile puternic, nefiresc, si nu din cauza vreunei emotii, aud comentarii nelalocul lor, potrivit carora nefericitul respectiv ar fi consumat prea mult alcool. Ne-am obisnuit sa punem astfel de etichete ale ignorantei si ale unei rautati gratuite, fara a gandi totusi ca manifestari de acest tip pot ascunde o suferinta cumplita si de nestapanit, în pofida marilor cuceriri ale stiintei de azi.

 Primul semn al maladiei Parkinson îl constituie oboseala acuta. Practic, într-un rastimp de circa 20 de ani, poti pierde controlul mainilor si al picioarelor. Vorbim despre o afectiune cronica, progresiva, ale carei simptome se agraveaza în timp si care deterioreaza iremediabil sistemul nervos. În general, se considera ca afecteaza aproape exclusiv persoanele în varsta, dar boala poate sa apara si la tineri.

 Un mic detaliu oarecum linistitor îl reprezinta faptul ca nu este o maladie contagioasa si nici nu se transmite genetic. Ea este cunoscuta de sute de ani, însa abia în secolul al XIX-lea a fost denumita Parkinson, dupa numele medicului londonez James Parkinson, care a semnalat pentru prima data simptomele bolii în anul 1817, sub denumirea de paralizie spastica.

Decenii de tulburari accentuate

 Maladia Parkinson începe cu multi ani înaintea debutului clinic cu tulburari motorii, dar se manifesta cu pana la 10-20 de ani anterior aparitiei acestor simptome motorii vizibile, la început putand fi confundata cu procesul normal de îmbatranire. Riscul aparitiei bolii Parkinson creste odata cu varsta. Primele simptome se manifesta, cel mai frecvent, dupa 60 de ani, dar 10% din pacienti sunt diagnosticati înainte de 50 de ani, iar 5% din pacienti, în jurul varstei de 40 de ani. La debut, manifestarile principale sunt senzatia acuta de oboseala si cea de lentoare a miscarilor si a vorbirii, apoi apar simptome precum rigiditatea miscarilor, tremuraturi necontrolate ale mainilor sau picioarelor, pierderea echilibrului, tulburari de înghitire, dificultati ale scrisului, constipatia, depresia. De asemenea, pacientul se prezinta la medic cu dureri musculare, mers lent, greoi, cu dezechilibru, dureri musculare, cu tulburari ale scrisului. Bradikinezia este un alt simptom, care înseamna încetinirea semnificativa a miscarilor, pasii devin mai lenti si mai mici, iar pentru cele mai simple gesturi se consuma tot mai mult timp.

 Cauza bolii nu este cunoscuta cu exactitate, dar medicii considera ca ea determina tulburari la nivelul ariei cerebrale care controleaza miscarile si echilibrul.

 Din pacate, asa cum afirmam si mai sus, înca nu exista la ora actuala un tratament împotriva maladiei Parkinson, totusi mai multe medicamente pot ameliora simptomele. De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viata, gimnastica medicala si kinetoterapie sau fizioterapie.

 Rareori, se recomanda varianta interventiei chirurgicale. La aceasta optiune se ajunge însa numai atunci cand pastilele nu mai pot controla simptomele. De retinut ca si alimentatia are un rol important în evolutie, respectiv în ameliorarea simptomelor, dar aceasta se stabileste numai în conformitate cu recomandarile medicului specialist.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU