Trei luni de amurg

miercuri, 30 octombrie 2019

Metropola denumita astazi Sankt Petersburg, al doilea oras ca marime din Rusia, dar considerat cel mai frumos si unul dintre cele mai fascinante de pe mapamond, traieste intr-un cadru natural deopotriva feeric si unic.

 Unicitatea consta in faptul ca in fiecare an, timp de trei luni – mai, iunie si iulie – aici amurgul dureaza aproape toata noaptea. Este un fenomen cunoscut foarte bine si in alte parti ale lumii, datorat apropierii de Cercul Polar Nordic. I se spune „Noptile albe”, interval de timp cand vizitatorii au prilejul de a participa la un regal al festivitatilor ce lasa pe oricine fara replica.

Orasul cu 14 nume

 Intemeiat in anul 1703 de tarul Petru cel Mare, totusi el nu-si revendica numele de la cel al suveranului luminat, ci de la al Sfantului Apostol Petru. Cu toate acestea, de-a lungul veacurilor, din ratiuni politice ori de alta natura, el a purtat nu mai putin de 14 nume, de la Sankt Piter-Bourkh sau Piter-Bourkh (derivat din olandezul Sint Pietersburg), Petropol sau Petropolis, la Petrograd ori, dupa moartea lui Lenin (1924), liderul revolutiei bolsevice si al distrugerii Imperiului Tarist, la nationalist-extremistul slav Leningrad. Fortareata reprezentand „embrionul” orasului a fost numita Sankt-Pieterburch, apoi rebotezata in scurt timp Sankt-Peterburga, cu o puternica consonanta germana.

 De altfel, puternic influentat din punct de vedere arhitectural si estetic de civilizatia apuseana, orasul a fost privit de comunisti ca un fel de „disident” ad-hoc in cadrul teritoriilor administrative ale Rusiei sovietice. Oricare ar fi fost numele si re-numirile sale, localnicii i-au gasit un apelativ mai familiar – Piter, in timp ce pentru rusi, in general, el este „Capitala de la Nord”.

 Contextul sinuos al istoriei i-au adus si supranumele de „leaganul sau capitala celor trei revolutii”, dar si „Palmyra din Nord” sau chiar „Palmyra finlandeza”. Sa cadem totusi de acord ca, pentru lumea de azi, cel mai potrivit ramane Sankt Petersburg, nume la care s-a revenit in 1991, in urma unui referendum popular, dupa caderea fostei URSS.

O tragedie fara limite

 La miezul noptii, in magica metropola dinspre Marea Baltica se poate citi fara a folosi vreo sursa de lumina artificiala. Aici, noptile propriu-zise dureaza numai vreo doua ore, insa intre 11 iunie si 2 iulie, si acestea se transforma in dimineti insorite. O imagine familiara pentru Sankt Petersburg o constituie unul dintre cele peste 500 de poduri peste Neva. In fiecare noapte, in timpul perioadei de navigare din aprilie-noiembrie, 22 de poduri de pe Neva si canalele principale sunt ridicate, pentru a le permite navelor sa intre si sa iasa din Marea Baltica in sistemul navigabil Volga-Baltica.

 Un program special calculeaza timpul de deschidere si de inchidere pentru fiecare pod, mentinut pentru a garanta trecerea navelor comerciale si petroliere la o viteza controlata cu precizie. In acest interval exista cel putin un pod disponibil pentru a asigura trecerea pompierilor, politiei, ambulantelor si transportului terestru. In restul anului, podurile raman inchise din cauza vremii nefavorabile si a inghetului.

 Asediul german reprezinta una dintre cele mai intunecate pagini din istoria orasului-simbol al Uniunii Sovietice, Leningrad, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. A fost unul dintre cele mai sangeroase episoade de confruntari armate din istoria lumii. In Complexul memorial Piskariov sunt inmormantate, in 186 de gropi comune, o parte din victimele blocadei Leningradului: 420.000 de civili si 50.000 de militari care au aparat orasul.

 Se estimeaza ca pe durata blocadei (4 septembrie 1941 – 22 ianuarie 1944) au cazut aici 107.158 de bombe, au fost incendiate 148.478 de cladiri si au murit de foame 641.803 oameni. Numarul total al pierderilor de vieti omenesti nu este cunoscut cu exactitate.

 Dupa razboi, guvernul sovietic a raportat moartea a 670.000 de oameni, din 1941 pana la eliberarea din 1944, cei mai multi din cauza foamei sau a frigului. Estimari independente ofera cifre mult mai mari, de la 700.000 la 1.500.000 de oameni. Leningradul insa a rezistat unui asediu de aproape 3 ani, iar locuitorii sai au fost foarte mandri, amintind ca „Troia a cazut, Roma a cazut, Leningradul nu a cazut”.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU