Ciupercile de la Cernobil

marşi, 25 august 2020

In timp ce oamenii anunta marea cursa spre cucerirea planetei Marte, radiatiile reprezinta cea mai mare amenintare pentru misiunile din spatiul indepartat. Dar, spre marea surprindere a tuturor, rezolvarea problemei ar putea veni exact de unde ne-am astepta mai putin.

 In cautarea unor scuturi antiradiatii inovante, care sa-i protejeze pe astronauti impotriva radiatiilor cosmice puternice, o echipa de cercetatori din universitatile Stanford (California) si Carolina de Nord, si-au concentrat interesul asupra ciupercilor ce cresc din abundenta in jurul si in incinta centralei nucleare de la Cernobil.

 Ei au pornit de la ideea ca anumite ciuperci se dezvolta in locuri de pe Terra puternic iradiate si ca aceste organisme par a efectua un soi de radiosinteza, printr-un procedeu similar fotosintezei, utilizand pigmenti cunoscuti sub numele de melanina, pentru a converti radiatiile gamma in energie chimica.

 Grosso modo, radiosinteza corespunde fotosintezei, cu deosebirea ca energia absorbita de ciuperca nu este cea a soarelui, ci aceea emisa prin radiatiile ionizante, dat fiind faptul ca radioactivitatea este prezenta in cantitati imense.

 Cresterea ciupercilor Cladosporium sphaerospermum si capacitatea lor de a atenua radiatiile ionizante au fost studiate la bordul Statiei Spatiale Internationale (SSI) timp de 30 de zile, in conditii ce au simulat sejurul pe Marte.

 Testul a demonstrat ca specimenele ceva mai mici de 2 milimetri au permis scaderea nivelului radiatiilor cu cel putin 2%. Calculele permit sa se afirme ca un strat de ciuperci de circa 21 de centimetri ar putea sa anuleze considerabil echivalentul dozei de radiatii anuale la suprafata planetei Marte si ca 9 centimetri ar fi necesari cu un amestec specific pentru Planeta Rosie, pentru asigurarea decontaminarii corespunzatoare protectiei viitoarelor misiuni catre acest „Far West” cosmic.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU