Cum va place Agatha Christie, in alb-negru sau color?

marşi, 22 septembrie 2020

Agatha Christie ramane si astazi, la cateva decenii de la moartea ei, cel mai bine vandut autor de romane politiste din lume si oricine si-a petrecut macar cateva ore citindu-i cartile intelege de ce: capacitatea sa de a-si surprinde cititorii, talentul literar si abilitatea de a crea suspans si a-l mentine pana la ultima pagina sunt de neegalat.

 Nu-i de mirare ca multe dintre romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran, fapt care, desi criticii literari sustin ca le-a stirbit din valoare, a permis unui numar si mai mare de pamanteni sa savureze actiunea scrierilor celebrei autoare de policier.

 In aceste zile, cand schimbarea numelui romanului „Zece negri mititei”, din motive... rasiale, a starnit o uriasa valva si a generat controverse pe toata planeta, ar fi poate bine sa ne mai linistim putin si sa urmarim cateva dintre cele mai bune filme inspirate de romanele Agathei Christie. Filme care vor fi mereu, pentru un cinefil autentic, la fel de placute, indiferent de... culoare!

Oglinda sparta (1980)

 Orice fan devotat al Agathei Christie stie ca Miss Marple este un detectiv la fel de iscusit si un personaj la fel de legendar ca Hercule Poirot. Dar, desi batrana doamna nu e cu nimic mai prejos decat omologul ei belgian, ea nu s-a bucurat de un succes similar, cel putin in privinta adaptarilor cinematografice.

 Singura exceptie pare sa o reprezinte „Oglinda sparta”, o pelicula care a reunit pe afis nume grele de la Hollywood: Rock Hudson, Tony Curtis, Kim Novak si Elizabeth Taylor. Insa cel mai reusit personaj este chiar protagonista, Miss Marple, interpretata de Angela Lansbury – de altfel bonoma actrita va deveni, peste ani, epitomul femeii-detectiv, in serialul de mare succes „Verdict: crima”.

Si apoi n-a mai fost nici unul (1945)

 Acest roman, considerat de unii cel mai bun (si cu siguranta cel mai bine vandut) al Agathei Christie, este acum, asa cum am precizat, in centrul unei controverse uriase.

 Prima ecranizare i-a apartinut renumitului regizor francez René Clair, aflat atunci la Hollywood, dupa cateva pelicule impresionante turnate in Europa. Desi nu a folosit niciuna dintre tehnicile de amplificare a suspansului preferate de unul ca Hitchcock, Clair a reusit totusi sa recreeze cu migala atmosfera romanelor lui Christie, respectand „la virgula” romanul original si oferind spectatorilor un veritabil regal cinematografic.

Crima, a spus ea (1961)

 Cine ar fi putut crede ca dintr-un roman politist al Agathei Christie se poate face o comedie amuzanta? Acest pariu a fost castigat, in mare parte, gratie prestatiei actritei britanice Margaret Rutherford, care da viata personajului Miss Marple. Spre deosebire de alte artiste care au interpretat acest personaj (si mai ales de Angela Lansbury), Rutherford ii imprumuta ceva din gagurile seci ale lui Mister Bean – ceea ce poate ii va deranja pe fanii conservatori ai genului policier, dar ii va incanta pe spectatorii dornici sa se amuze chiar si la un film cu crime.

 Povestea – repetata, cu unele variatiuni, si in „Crima la Gallop” (1963), cu aceeasi Margaret Rutherford in rolul principal, este clasica pentru Christie: curiosul detectiv in fusta se infiltreaza in cercul suspectilor, pentru a incerca sa cerceteze mai bine cazul, devine tinta unei tentative de asasinat, dar in cele din urma identifica asasinul. Caz rezolvat!

Crima din Orient Express (1974)

 In fine, nu putem incheia periplul nostru prin lumea fascinanta a Agathei Christie fara sa amintim despre versiunea cinematografica din 1974 a romanului ei, „Crima din Orient Express”. Regizat de Sidney Lumet, filmul a beneficiat de prezenta inegalabilei Ingrid Bergman (aureolata cu un Oscar pentru cel mai bun rol secundar), dar si a unei intregi galerii de staruri internationale.

 Chiar daca Albert Finney nu a fost la fel de charismatic ca Sir Peter Ustinov in interpretarea personajului Hercule Poirot, Agatha Christie insasi a declarat ca acest film i se pare cea mai buna ecranizare a vreunuia dintre romanele ei.

GABRIEL TUDOR