„Mein Kampf”, cartea a doua

miercuri, 27 noiembrie 2019

Una dintre cele mai renumite, dar si mai hulite carti ale secolului trecut, „Mein Kampf” este înca interzisa în multe tari ale lumii, poate tocmai pentru ca ideile criminale propagate în ea sa nu otraveasca si alte minti.

 Manifestul autobiografic al lui Hitler subliniaza viziunea lui militarista, rasista si antidemocratica, precum si planurile sale viitoare pentru Germania si a fost scris între 1923 si 1925, când el se afla închisoare.

Mai târziu, Hitler se va distanta de carte (evident, nu în public), numind-o „o fantezie scrisa dupa gratii”, mai ales ca, imediat dupa publicare, cartea a avut un succes modest, iar partidul lui, NSDAP (national-socialistii) a obtinut un scor neglijabil la alegerile din 1928. Hitler a considerat ca germanii nu reusisera sa înteleaga cum trebuie ideile exprimate de el în Mein Kampf si de aceea a decis sa scrie o continuare a cartii, pentru a-si explica mai în detaliu viziunea despre Germania, concentrându-se asupra politicii externe pe care aceasta urma sa o aiba, spre a deveni o superputere mondiala.

 Printre ideile promovate de Hitler în asa-numita Zweites Buch (A doua carte) se numarau modificarea granitelor Germaniei, impuse prin „nedreptul” Tratat de la Versailles, din 1919, necesitatea unei politici externe agresive, obtinerea unei aliante cu Marea Britanie (!) si Italia. Evident, si în aceasta carte Hitler îi declara pe evrei „dusmanii nostri eterni si cei mai periculosi” si pleda pentru razboaie contra Frantei si a oricaruia dintre aliatii sai est-europeni – Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia si România. Scopul final, declarat, era anihilarea regimului „iudeo-bolsevic” din Uniunea Sovietica si cotropirea acestei tari, care urma sa fie colonizata de germanii „civilizatori.”

 Spre deosebire de Mein Kampf, în Zweites Buch Hitler facea însa o predictie interesanta: ca va veni ziua când Europa, unita sub Reichul german, va trebui sa se confrunte cu Statele Unite, tara catalogata de el drept „degenerata rasial” în Mein Kampf, dar reconsiderata în a doua carte si numita „un exemplu de succes rasial”, datorita implementarii eugeniei, a practicilor de segregatie rasiala si a unei politici de imigratie exemplara, în dauna imigrantilor „inferiori” din sudul si estul Europei. În ciuda acestei admiratii, Hitler credea ca SUA reprezinta „cel mai primejdios adversar al nostru, pe termen lung”.

 Numai doua cópii ale manuscrisului au fost realizate, una dintre ele fiind facuta publica. Lucrarea nu a fost nici editata, nici publicata vreodata în Germania nazista, deoarece editorul lui Hitler, Franz-Eher-Verlag, a considerat în 1928, când cartea a fost scrisa, ca aparitia unei a doua carti va diminua si mai mult vânzarile la Mein Kampf. În 1935, cartea a fost închisa, din ordinul lui Hitler, într-un seif, fiind descoperita la sfârsitul razboiului acolo, de catre un ofiter american. În 1958 un istoric american a gasit-o întâmplator printre documentele naziste depozitate la Alexandria, statul Virginia.

 Abia în anul 1961 cartea a fost publicata în limba germana, un an mai târziu ea aparând (ilegal însa!) si în engleza, în traducerea lui Salvator Attanasio, cu o introducere de Telford Taylor. Prima traducere legala în engleza va aparea în 2003, iar alta in 2014, tradusa si adnotata de Arthur Kemp, a aparut la editura acestuia, Ostara Publications.

GABRIEL TUDOR