Promotoarele modei „de carpa”

miercuri, 18 decembrie 2019

Saptamana trecuta am vazut cum o jucarie poate sa scrie istorie. Povestea papusilor, intinsa pe milenii intregi, prezinta aspecte fabuloase despre ceea ce se poate realiza chiar asa: in joaca.

 Iar, desi in sensul direct al notiunii numai despre un joc nu poate fi vorba in contextul unui razboi real, totusi acest obiect, care are sufletul ce i-l atribuie mica lui stapana, a avut uneori si puterea de a provoca atitudini benefice, fie si adoptate pe „filiera” comerciala. De pilda, in timpul razboiului pentru succesiunea Spaniei, cand francezii si englezii se bateau cu incrancenare si convingere, s-a semnat o conventie speciala care autoriza intrarea in Anglia a figurinelor ce prezentau ultima moda de la Versailles.

Spiritul comercial al papusilor

 In anul 1852 se afirma public ca lucratoarele pariziene din industria „papusariei” (sic!) nu au egal in ceea ce priveste imbracarea jucariilor cu fata umana, ele pricepandu-se sa confectioneze o toaleta eleganta, cu o abilitate admirabila, din cele mai mici bucatele de stofa.

 „Fiecare piesa vestimentara a unei papusi de un franc constituie reproducerea fidela si corecta a modelelor noi, iar in aceste costume sifo-nate, dar atat de cochete, priceputa lucratoare nu se dovedeste doar o excelenta lenjereasa, croitoreasa sau modista: ea face in acelasi timp proba unui gust deosebit in alegerea tesaturilor si a contrastului coloristic.” – scria presa vremii.

 Astfel imbracate, papusile erau expediate deseori in strainatate, ca promotoare ale modei de ultima ora. Ele devenisera chiar un accesoriu indispensabil in exporturile de noutati vestimentare si s-a intamplat chiar ca unii comercianti, lipsiti de „ajutorul” papusilor, sa-si compromita afacerea.

 De pilda, primele mantii vandute in India au fost purtate de femeile din Calcutta pe cap, in chip de... turbane! Cand, in sfarsit, a ajuns aici si papusa atat de necesara si utila, eroarea a fost indreptata imediat in moda feminina locala.

Stiuleti de porumb cu suflet

 Vorbind despre India, e bine sa precizam ca aici existau papusi „bastinase”, insa ca obiect de cult erau investite cu functii ce tineau de vechile obiceiuri si traditii. In cinstea lor, ca efigii ale unor personaje venerate de populatie, se organizau ceremonii si chiar se celebrau cu mare pompa casatorii intre papusi.

 Apoi, daca ne intoarcem in Europa, trebuie sa spunem ca in privinta confectionarii figurinelor propriu-zise (deci nu ne referim la imbracaminte), suprematia o detinea Germania. Dar nici englezii nu au stat in expectativa, astfel ca papusa – deja o jucarie mult apreciata in Regat, precum si instrument de publicitate – a devenit subiectul unei industrii prospere. De altfel, cu titlu informativ, mentionam ca astazi cele mai prospere industrii de pe planeta sunt cea militara, cea farmaceutica si cea a articolelor destinate copiilor, incluzand aici si papusile, fireste.

 Fetitele au si in prezent tot felul de papusi, dar sa recunoastem ca si multe femei adulte au: acele papusi viu colorate si cu coafuri somptuoase, ce troneaza pe fotoliu, pe pat ori intr-o vitrina, printre pahare si bibelouri. In acelasi timp, femeile literate vorbesc (cat se poate de serios, e bine sa stim asta!) despre sufletul papusii lor.

 Dincolo de asemenea fetisisme, trebuie sa vedem insa clar si alt aspect, cu siguranta mult mai valoros, dar nu in bani, ci din punct de vedere spiritual si afectiv. Nu putine fetite sarace se bucura de prietenia unor papusi rudimentare, incropite din carpe, ate si betisoare care altfel nu ar mai fi de folos, alteori din stiuleti verzi de porumb cu „plete” de matase, dar asemenea jucarii sunt incomparabil mai bogate prin darurile imaginatiei si ale poeziei copilariei.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU