Obeliscul neterminat

marşi, 13 octombrie 2020

Civilizatia Egiptului antic este foarte cunoscuta in intreaga lume si datorita risipirii imenselor valori materiale „transferate” mai ales in tari occidentale de origine ale unor istorici, arheologi ori pur si simplu aventurieri bogati, considerati, laolalta, egiptologi. De la diverse artefacte, papirusuri si chiar mumii autentice, in Europa si pe alte continente au ajuns pana si impresionante obeliscuri, cel putin cateva sute de tone.

 Sunt de notorietate monumentele de acest fel expuse in inima Parisului, in Roma, New York, Istanbul ori in Londra. Totusi, cel care ar fi devenit „faraonul” obeliscurilor egiptene, cel putin ca dimensiuni (ar fi avut aproximativ inaltimea unui bloc cu zece etaje de astazi), a ramas culcat in ceea ce, metaforic, am putea considera leaganul si mormantul sau. I s-a dat numele cel mai potrivit: „Obeliscul neterminat”.

 Intr-una dintre carierele aflate la cativa kilometri sud de Assuan, ce furniza faimosul sienit (granit roz, roca prezenta numai in zona meridionala a Egiptului) din care erau realizate obeliscurile, a fost gasit, zacand in „transeea” sa, gigantul obelisc.

 Lung (nu putem vorbi despre inaltime!) de 41,75 metri, cu latura bazei de sectiune patrata de 4,20 metri si greutatea estimata la circa 1.200 de tone, „Obeliscul neterminat” se crede ca a fost taiat in timpul reginei Hatshepsut, devenita faraon, in secolul al XV-lea i.Hr. Ireala lucrare ar fi durat numai sapte luni, cu tot cu transportul si ridicarea pe verticala a monumentului, etapa care nu a mai avut loc, din motive necunoscute.

 Abia la inceputul secolului al XX-lea, s-a constatat ca obeliscul fusese decupat in intregime si nu ramasese „captiv” in roca-mama, cum se crezuse pana atunci. La dispozitia regelui Fuad al Egiptului, a fost atunci dezvelit in totalitate, dar lasat in aceeasi pozitie, culcat, din care totusi domina aceasta categorie, ramanand prin urmare cel mai mare obelisc cunoscut. Un simbol elocvent al gloriei si decaderii imperiilor din toate timpurile.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU