Muntele interzis

luni, 19 octombrie 2020

Australia nu înseamna nici pe departe tinuturi desertice, canguri, incendii de paduri si alte asemenea elemente naturale. Pentru vizitatori, unul dintre punctele de atractie unice în lume îl reprezinta faimosul monolit Uluru (Ayers Rock, în engleza), a carui culoare rosie frapeaza de departe.

 Parcul national Uluru-Kata Tjuta, care include si acest masiv, se mai poate vizita, însa din data de 26 octombrie 2019 ascensiunea pe munte a devenit interzisa.

Vremea visului, vremea Creatiei

 La data sus-mentionata, zona a revenit sub controlul aborigenilor, dupa 34 de ani de includere în circuitele turistice australiene cele mai frecventate. Aceasta, întrucat avem de-a face cu un sit sacru pentru bastinasi, care îl venereaza ca atare.

 Ritualurile pe care ei le desfasoara aici raman secrete, dar se stie ca doua au o importanta religioasa deosebita: un loc destinat femeilor varstnice si altul, celor mai întelepti dintre barbatii aborigeni. În mod special, pe aceste arii este interzis fotografiatul, astfel ca populatiile din grupul denumit Anangu sa nu cunoasca ritualurile sexului opus.

 Potrivit traditiilor, simbolistica si puterile particulare atribuite muntelui rosu se constituie într-o geografie sacra. Se spune ca aceste formatiuni au fost modelate de fiintele de pe „Timpurile visului” si de aceea, diverse triburi parcurg anual caile ancestrale, perpetuand memoria colectiva si stimuland spiritele.

 De altfel, si numerosi experti straini sustin prin diferite teorii istoriile localnicilor, într-un mod tulburator. Ei interpreteaza existenta numeroaselor falii si fisuri din stanca, precum si izolarea masivului ori violenta neobisnuita a furtunilor din zona tocmai prin sacralitatea sa de referinta mitica.

Jocul, calatoria, împietrirea

 Bastinasii Anangu povestesc: „Odinioara, lumea nu avea forma. Niciunul dintre locurile pe care le cunoastem noi nu exista, pana cand creatori sub înfatisari de oameni, plante sau animale au cutreierat pamantul. Atunci, într-o munca de creatie si de distrugere, ei au alcatuit peisajele pe care le cunoastem astazi. Pamantul stapanit de Anangu este în continuare locuit de spiritele a zeci dintre acesti creatori ancestrali care sunt numiti Tjukuritja sau Waparitja.”

 Cat despre Uluru, ar fi fost plamadit „în perioada creatiei de catre doi baieti care se jucau în noroi dupa o ploaie. Cand si-au terminat jocul, au pornit spre sud, catre Wiputa. Luandu-se apoi la bataie, s-au îndreptat catre muntele Conner, pe varful caruia au ramas sub forma de stanci.” O alta interpretare vorbeste despre serpi care au dus numeroase batalii în jurul muntelui Uluru, taind si modeland astfel piatra. Tot o legenda pretinde ca doua triburi de spirite ancestrale, invitate la o sarbatoare, dar seduse de frumusetea Femeii Tiliqua, si-au uitat legamintele. Drept raspuns, gazdele înfuriate au invocat Raul printr-o statueta de lut, care a venit sub forma unui caine dingo.

 A urmat o batalie cumplita, încheiata cu moartea sefilor celor doua triburi, iar pamantul însusi s-a înfiorat vazand acest carnagiu, astfel luand nastere Uluru. Putem considera ca toate acestea sunt mituri si legende, însa trebuie sa recunoastem ca un „fir rosu” le leaga aproape pe toate, de pe întreaga planeta.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU