Uimitoarea ratiune animala

joi, 09 ianuarie 2020

In calitatea noastra de fiinte pamantesti ganditoare, ne place sa definim metaforic uneori alte vietuitoare, pe care le simtim sau le consideram apropiate de noi, intr-un anume fel.

 Cimpanzeul este „un stramos al omului”, cainele ne e „cel mai bun prieten”, delfinul este o necuvantatoare „inzestrata cu ratiune” si asa mai departe. Totusi, a gandi, a rationa nu constituie o calitate asupra careia omul ar avea vreun drept de proprietate. Albinele si caracatita, calul si ciorile, termitele si castorii, lupii si elefantii – iata doar cateva dintre animalele ce ne lasa efectiv perplecsi prin anumite actiuni ale lor niciodata efectuate la intamplare. Totusi vorbim astazi despre unul dintre patrupedele ce ne insotesc evolutia de zeci de mii de ani, denumit pe buna dreptate prietenul nostru fidel: cainele. Desigur, instinctul serveste la aceasta specie drept ceea ce la om numim morala, insa neindoielnic este si faptul ca deseori cainele executa anumite lucruri in urma unui rationament specific. Exemplele unor cazuri reale pot convinge ca in scurta noastra „plimbare” prin universul material avem nesperat de multi aliati.

 – Intr-un document din anul 1787 se relateaza o intamplare neobisnuita referitoare la cainele unei comunitati religioase restranse. Aici, la ora mesei, locatarii actionau un clopotel, iar bucatarul le dadea farfuriile cu mancare printr-o cutie turnanta plasata in corpul usii bucatariei. Era si momentul in care, obisnuit cu practicile locului, cainele dadea tarcoale de colo-colo, in speranta ca va primi ceva resturi. Ceea ce de altfel se intampla intotdeauna. Insa, intr-o zi in care nimeni nu i-a dat nimic de mancare, „si-a permis” sa actioneze chiar el soneria! Angajatul de la bucatarie a pus o farfurie cu mancare in suportul rotativ, cainele a tras-o cu laba si i-a consumat continutul. A doua zi, scenariul s-a repetat si apoi, sigur de eficienta noii sale metode de a-si procura o masa consistenta, nu a mai cerut nimanui sa-l hraneasca din resturi. Totusi, bucatarul a observat dupa cateva zile ca i se cerea o portie in plus si l-a sesizat pe directorul stabilimentului. Astfel, supraveghindu-se zona de servire a mancarii, s-a putut descoperi viclesugul incredibil prin care inteligentul patruped ajunsese sa se foloseasca in fiecare zi de clopotelul al carui sunet il ajuta sa manance pe saturate, chiar inaintea membrilor comunitatii. Din fericire, oamenii nu l-au pedepsit, ci, dimpotriva, admirandu-l pentru inteligenta sa neobisnuita, i-au asigurat si lui o portie separata.

 - Un orasel francez, intr-o seara de toamna, in urma cu cativa ani. Pe o strada prost luminata, o sareta care se deplasa rapid a fost oprita de aparitia brusca a unui catel din rasa caniche, care latra fara oprire si sarea catre cai, parca incercand sa-i transmita ceva barbatului care ii mana. Acesta a incercat sa-l indeparteze cu biciul, dar micul patruped revenea si mai inversunat, astfel ca omul a oprit sareta si a coborat. Abia atunci a zarit in penumbra unui felinar un trup intins pe caldaram. S-a apropiat si a vazut ca era un batran care parea ca nu mai respira. L-a luat imediat si l-a dus la un spital din apropiere, insotit indeaproape de catel.

 De altfel, acolo a inteles ca, daca micul prieten fara grai nu ar fi actionat atat de inteligent, sarmanul batran, care isi pierduse cunostinta pe drum, nu si-ar mai fi revenit in simtiri. Insa, in urma bizarei intamplari, multi oameni au ramas cu o intrebare careia nici azi nu i se poate gasi un raspuns neindoielnic: a fost vorba despre o reactie instinctiva a cainelui sau acesta actionase in urma a ceea ce noi numim rationament de genul „Stapanul meu e intins pe asfalt si vehiculul care se apropie ar putea sa-l striveasca, deci trebuie sa gasesc un mod de a-l opri”! Oricum, absolut cert e ca lumea noastra este plina de lucruri minunate!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU