Visul lazilor de zestre

luni, 09 noiembrie 2020

Pe vremuri, nici o fata nu se marita fara o lada de zestre. Azi, fetele se marita cu mana pe volan si cu baiatul care, asezat in genunchi, ii ofera un inel.

 Si cu toate acestea, exista mestesugari care nu doar ca inca n-au uitat vechile obiceiuri, ci incearca sa le pastreze. Pentru cine, asta este alta intrebare.

 Petrut Chirtes, din comuna Ibanesti, este unul dintre putinii dulgheri care mai exista pe Valea Gurghiului si singurul care „a reusit sa reinvie mestesugul sculptarii lazilor de zestre”, dupa cum transmite Agerpres.

 Artizanul, azi in varsta de 73 de ani, mai mult participa la construirea de cabane si de acoperisuri, numai ca de cativa ani, intrucat nu a dorit ca traditia lazilor de zestre sa se piarda din Transilvania, s-a apucat sa sculpteze aceste obiecte, desi nu era sigur ca le mai vrea cineva, iar acum nu mai face fata comenzilor.

 „In anii 1980-1990 era fierul la moda, toti faceau porti si garduri din fier, dar de cand am introdus dulgheria moderna, sculptura in lemn, nimeni nu mai lucreaza cu fier, acum oamenilor le place moda veche si lemnul, care este sanatate.”
 Moda veche, dar cu obiceiuri noi. „Acum lazile sculptate in lemn sunt comandate pentru nunti, sunt achizitionate mai ales de catre restaurante, le duc ca sa puna banii din cinste in ele, raman la restaurant, nu le ia mireasa acasa. Acum nu mai sunt folosite ca in trecut pentru a pune zestrea miresei in ele, acum sunt folosite la adunatul banilor. Dar ca sa ai in casa o lada de zestre e ceva deosebit. Am comenzi si pentru acasa, scriu numele mirelui si miresei si ramane in casa lor ca amintire, ca piesa de muzeu.”, spunea mestesugarul din Ibanesti.

 Nenea Petrut, asa cum e cunoscut in Ibanesti, explica faptul ca lucrul la o lada de zestre nu e usor, si are nevoie de inspiratie si protectie divina.

 „Ca sa fac o lada de zestre folosesc lemn de cires si stejar. In cires se lucreaza foarte greu fiindca este lemn de esenta tare, la stejar si paltin se lucreaza foarte bine, dar nu se scamoseaza, pe cand ulmul, frasinul, toate se scamoseaza. La dalta trebuie sa fii foarte atent si sa mergi pe fibre, de aceea lemnul mai dur este mai bun pentru sculptura in lemn. Meseria mea e combinata cu dulgherie, strungarie, nu stiu daca e ceva care sa vad si sa nu pot face.”, mai spune Petrut Chirtes, care foloseste pe aceste lazi doar motive traditionale din zona Vaii Gurghiului si de pe Valea Muresului Superior. Motivele care se regasesc pe o lada de zestre nu sunt intamplatoare, ci au o simbolistica aparte: partea de sus arata cum sunt surtele femeii, iar cea de jos, precum modelul de pe camasa barbatului.

 „Am 35 de ani de cand lucrez cu scule, nu cred ca sunt atatia meseriasi in tara care sa aiba mainile intregi ca mine. Dimineata, inainte de a pune mana pe scule sa lucrezi trebuie sa iti faci cruce si sa ii multumesti lui Dumnezeu ca mai vezi un rasarit de soare”, afirma artizanul din Ibanesti.

 In fine, Petrut Chirtes este mandru „ca traditia dulgheritului si a sculpturii din familia sa nu va muri, fiindca si cei doi copii ai sai muncesc si ei cu lemnul de cand se stiu, baiatul la constructii mari din lemn, iar fiica la mobilier, panoplii si la elementele vanatoresti”.

 O familie care duce visul fetelor de maritat mai departe.

GEORGE CUSNARENCU