Schitul Darvari

joi, 13 februarie 2020

Aflat in centrul Capitalei, pe strada care ii poarta numele, Schitul Darvari este declarat monument istoric si este cunoscut si sub numele de Biserica „Sfintii Imparati Constantin si Elena”.

 Ctitorii sfantului asezamant au fost caminarul Mihail Darvari si sotia sa, Elena, din familia Buzestilor care, in 1834, pe terenul cumparat de la familia Badeanu, au construit o biserica fara turla in spatele bisericii „Icoana”. Biserica era mica, din lemn si avea hramurile „Invierea Sfantului Lazar”, „Sfintii Imparati Constantin si Elena” si „Sfintii Voievozi Mihail si Gavril”. Curtea era insa imprejmuita cu ziduri groase si inalte in partea de nord iar in cea de vest erau ridicate cateva chilii pentru preotii ce aveau sa slujeasca aici.

 In 1835 sunt aduse 12 calugarite de la manastirile Pasarea si Ciorogarla pentru a ingriji biserica si pentru a canta in strana. Ele constituie prima obste monahala avand si un preot slujitor. Dupa Legea secularizarii din 1864, respectiv in 1865 calugaritele de la Darvari sunt trimise la manastirea Pasarea si Ciorogarla iar schitul este inchis. In 1868, Elena Darvari il transforma in manastire de calugari si in 1869 calugarii romani de la Schitul Prodromol de la Muntele Athos primesc ingaduinta familiei ctitorilor de a se adaposti aici in trecerea lor prin Bucuresti, unde veneau adesea pentru strangere de fonduri. In schimb ei se obligau sa oficieze slujbe de tip athonit. Pe langa acestea ei infiinteza si o mica editura misionara si o fabrica de lumanari. In 1895 schitul, care suferise stricaciuni de-a lungul anilor, este supus unor reparatii cand i se construieste si turla.

 Intre 1933-1934. Mihail Darvari, nepotul ctitorilor, inlocu-ieste vechiul locas din temelie ridicand noua biserica in care imbina armonios stilul oltenesc cu cel muntenesc.

 In urma decretului din 1959 calugarii sunt trimisi la Manastirea Cernica iar schitul este transformat in biserica de mir. Dupa 1989 se incep lucrari de restaurare a picturii iar la 31 martie 1996 Schitul Darvari redevine asezamant monahal. Pana in anul 2002 sunt refacute chiliile deteriorate, reincadrandu-se in noul ansamblu si clopotnita reconstruita dupa planurile originale ale arhitectului Gheorghe Simotta. Acest nou ansamblu mai cuprindea si trapeza, magazinul si un unic paraclis pentru rugaciune.
 Biserica este construita din  zid in forma de cruce si este compartimentata in Altar, naos si pronaos. Naosul este despartit de pronaos prin stalpi lati, usor iesiti din ziduri, fiind o continuare a arcadei care sustine bolta.

  Catapeteasma de lemn este impodobita cu sculpturi fine si pictura frumoasa. Turla deschisa se afla deasupra naosului, este de forma octogonala, cu ferestre inalte, incadrate de coloane zugravite in alb. Biserica are si un pridvor inchis, fiind legat de pronaos printr-o deschidere mare. Are doua usi din lemn in doua canaturi cu sculpturi in filigran si ancadramente de piatra. Cele doua intrari sunt pe latura sudica si cea vestica dar este folosita intrarea sudica.

 Altarul este luminat de doua ferestre, naosul si pronaosul de cate una pe fiecare parte iar pridvorul de doua, incadrand usa vestica. Pardoseala este din ciment si acoperisul din tabla. Fatadele exterioare sunt zugravite in alb si sunt impodobite cu un brau de caramida in partea superioara. In dreptul Altarului, in acest registru, sub cornisa, sunt firide mici, pictate.

IRINA STOICA