Ionela Lungu si arta humulesteana

luni, 30 noiembrie 2020

Când spui Moldova culturala a secolului al XIX-lea, spui Eminescu, dar gândul zboara si la prietenul lui hâtru si slobod la gura din Humulesti, Ion Creanga, si la Amintirile din copilarie.

 Un artist contemporan si-a croit drum în aceasta lume vesela si pusa pe snoave, de mult apusa, si încearca sa gaseasca motive de reverie si bucurie. E vorba despre Ionela Lungu, absolventa a Universitatii Tehnice „Gheorghe Asachi”, dar cu un masterat în Prelucrarea Materialelor, dupa cum o prezinta Agerpres, o artista care „si-a gasit vocatia într-o bucata de huma”, reînviind personajele snoavelor lui Creanga, Smarandita popii, Pacala, Tusa Marioara, Mos Nichifor Cotcariul, Danila Prepeleac si câte si mai câte altele, toate modelate în lutul Humulestiului. „Cine ia drumul Cetatii Neamtului este întâmpinat invariabil, la poalele acesteia, de zeci de mogâldete care se uita hâtru, zâmbesc sau se strâmba la ei. Iar fetele lor modelate în lut parca renasc amintiri. Amintiri din copilarie...”.

 „M-am apropiat de mestesuguri mai întâi dintr-o joaca, apoi m-a captivat si am început sa învat putin câte putin. Joaca a constat în modelarea unei bucati de huma (lut), pe vremea când înca eram studenta, apoi am dus aceasta joaca mai departe, am încercat sa integrez modelajul lutului într-o poveste si ce povesti ar fi fost mai potrivite, daca nu cele ale lui Ion Creanga? Nici nu mi-a fost greu, pentru ca toata copilaria mea am crescut printre materiale didactice realizate de mama si sora mea mai mare, educatoare fiind. Pasiunea nu ar fi venit si fara ajutorul lui Costi, sotul meu, humulestean, crescut în acest sat cu atâtea traditii si obiceiuri de iarna, unde unele obiceiuri stravechi înca se mai pastreaza”, povesteste Ionela Lungu pentru Agerpres.

 A desavârsit apoi arta modelarii participând la târgurile organizate în tara, întâlnindu-i pe marii mesteri populari, a capatat încredere si dorinta de a continua.

 A ocolit târgurile organizate de primarii de zilele orasului, „pentru ca la astfel de manifestari sunt primiti comercianti, nu mesteri. Mergeam la târguri si expozitii organizate de Muzee de Etnografie, la Muzeul Taranului Român, la Muzeul Satului Dimitrie Gusti, la Palatul Culturii din Iasi, la cele în care exista o selectie din partea unor etnografi, muzeografi, cunoscatori ai artei populare”, explica Ionela Lungu.

 Figurinele de lut pe care le modeleaza sunt unice, Ionela Lungu nu lucreaza în serie. „Si cu copiii, când lucrez, îi îndrum la fel, sa nu copieze, ci sa realizeze în felul lor, în mod creativ. Pe masura ce modelez personajele, gândul ma poarta tot timpul la povestea din spatele chipului si încerc sa îl realizez mereu altfel. Desi am atâtia Pacala modelati, niciunul dintre ei nu seamana, desi toti au ceva în comun: faptul ca par mucaliti ca Pacala descris în poveste. Practic, ceea ce modelez, îmi imaginez figura taranului generic universala, un pic sa stârneasca râsul pentru ca ne tragem dintr-un popor cu simtul umorului, un pic rosii în obraji si cu fete amuzante. În orice caz, ma apropii (cred) mai mult de ceea ce însemna taranul odata, nu cel de azi”, spune artista.

 Lutul pe care îl modeleaza se gaseste tot mai rar în lumea înconjurata de plastic si pet-uri. Altele se gasesc mai usor, dar tot naturale, cum ar fi materialele care „îmbraca” personajele lui Creanga: „parul din blanite sau fuior de in, taticut din basmaluta, caciuli (cusme) din pielicele de miel tabacite, postament din lemn”. Personajele lui Creanga, renascute din mâinile Ionelei Lungu, au ajuns azi în toate colturile lumii.

GEORGE CUSNARENCU