Ipostazele infinite ale femininului

luni, 30 noiembrie 2020

Exista nenumarate exemple de pictori care au avut privilegiul de a trai si a crea în cercurile marilor curti regale occidentale, dupa cum si multi creatori provin si îsi trag sevele operelor lor din zone sociale modeste, dintr-o viata plina de dificultati.

 Incontestabil, în contextul picturii universale, artistii rusi ocupa o pozitie bine conturata, cu o identitate aparte. Între ei, o figura „speciala” este cea a lui Andrei Atrosenko („Andrew”, cum îsi semneaza tablourile, sub puternica influenta a unei experiente americane scurte, dar deosebit de benefice), nascut în 1965 în orasul Pokrovsk, din Rusia.

 Dupa absolvirea celei mai prestigioase scoli de arta din tara sa si una dintre cele mai valoroase din lume – Academia de Arta din Sankt Petersburg – a petrecut anul 1999 în Statele Unite ale Americii, invitat de Baia Arts, un grup din New England, pentru a participa la expozitiile si activitatile membrilor sai.

 „Anul petrecut în America mi-a oferit mai mult ca artist decât toti cei opt ani de studii formale, afirma Atrosenko într-un interviu. Mi s-a cerut sa realizez o expozitie la Academia de Arte Frumoase din Sankt Petersburg, la care colectionarii au fost interesati de calitatea expresiva a tablourilor respective si de inspiratia puternica a muzicii si a dansului. Aceasta a fost considerata ca o renastere pentru arta mea. Îmi plac expresia dinamica si frumusetea feminina, pot crea miscare în tablourile mele si surprind un moment în timp, realizând ceea ce îmi doream.”

 Descendent dintr-o familie de agricultori, Andrei Atrosenko a fost impresionat de peisajele din Noua Anglie, dar si de modul în care majoritatea americanilor evita sa deterioreze mediul. Dupa ce a vazut lucrari ale lui Jose Royo (pictor spaniol considerat un „maestru al luminii”) si Pino Daeni (pictor de origine italiana stabilit în SUA) la Artexpo New York 2000, si-a dat seama în ce directie dorea sa mearga arta sa.

 Iar dupa doi ani de exercitii intense în Rusia natala, a iesit în public cu stilul ce îl defineste în mod decisiv, ca pictor romantic impresionist, concentrat pe portrete, pe dinamismul intern al instantaneelor surprinse cu un remarcabil simt al „povestii” dinauntrul unui gest, al unei priviri, al unui gând nerostit.

 De departe, personajul preferat al lui Atrosenko este Femeia, mai corect spus, frumusetea feminina unica, acel mister ancestral ascuns de sexul frumos nu doar în trasaturi fizice sublime, ci sub existenta secreta pe care ne lasa pe noi, privitorii, sa o presupunem, în vreme ce observam magistralele stop-cadre surprinse în culorile si contururile din interiorul ramelor.

 Se întelege de la sine de ce, pictând zeci de portrete feminine, Andrei Atrosenko nu lasa nicio clipa impresia de repetare, de stereotipie. Fiecare dintre aceste fascinante personaje are identitatea sa inconfundabila, sugerata mai mult ori mai putin direct, prin numeroase detalii.

 Din acest punct de vedere, se desprinde o tematica preferata a autorului: dansul si muzica, doua arte ce ni se adreseaza în limbajul lor preponderent subliminal. Privind tablourile cu interpreti la instrumente (chitara, vioara, saxofon, trompeta – unde femeia-muzician îl are alaturi, de data aceasta, pe barbatul ce se exprima prin instrumente dominate de o evidenta masculinitate, respectiv cele de suflat) si cu dansatoare, ai senzatia ca auzi aievea melodiile armonioase, deloc stridente, sau ca urmaresti plutirea imateriala a balerinelor cu contururi de silfide.

 În multitudinea detaliilor ce tin de tehnica picturii acestui artist si de mesajul implicit al creatiilor sale, trebuie sa mentionam vivacitatea absolut seducatoare a personajelor, transmisa cu o forta deosebita prin culorile vii, însa nicidecum agresive, nuante cromatice insinuate fara drept de apel în însusi spiritul si în simtirile publicului. Totodata, într-un plan mult mai discret, sa remarcam faptul ca impecabilele posturi ale frumoaselor imortalizate pe pânza nu indica niciun fel de mândrie ascunsa ori relevata voit, dupa caz.

 Femeia, indiferent de rasa (gasim la Atrosenko atât tinere cu pielea alba, cât si hispanice, tiganci sau amerindiene) lanseaza provocarea descoperirii unor individualitati de mare forta interioara, încarcate de o magie inegalabila si prolifica. Iar un argument si o cauzalitate incontestabile, sub acest aspect, îl constituie faptul ca sotia si fiica artistului sunt inspiratia pasiunii sale!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU