Odiseea nemuritoarei Calypso

luni, 07 decembrie 2020

Despre seducatoarea Calypso se cunoaste, din mitologia elena, ca era o nimfa a marii, care a reusit sa-l tina pe Ulise indragostit de ea si captiv al iubirii sale timp de sapte ani, din cei zece cat a durat drumul sau de intoarcere la credincioasa lui sotie, Penelopa.

 In mod inspirat, acelasi nume a fost dat celebrului vas de cercetari oceanografice utilizat ulterior de legendarul explorator Jacques-Yves Cousteau, timp de mai multe decenii. Povestea navei este si ea comparabila cu o adevarata odisee.

Pornire in marea aventura

 In 1942, nava BYMS-26 a fost construita pentru dragarea de mine marine in Mediterana, in slujba Marinei Regale Britanice, intrand in serviciu in 1943 cu denumirea HMSJ-826 pana in 1944 cand a fost reclasata si adusa in portul Malta.

 Numele de Calypso l-a primit dupa Al Doilea Razboi Mondial cand a functionat ca feribot intre Malta si Gozo, dupa numele nimfei ce se presupune ca ar fi locuit in Malta. Trei ani mai tarziu, miliardarul si deputatul Thomas Loel Guiness a cumparat-o pentru a o transforma in iaht de lux, dar intr-un final i-a inchiriat-o comandantului Cousteau, fost ofiter in Marina Nationala a Frantei.

 A fost nevoie de mai multe modificari pentru a servi in cercetarea marilor (in special „noul nas” – o camera de observare cu opt hublouri necesare la studierea vietii subacvatice) si astfel, avand ca nou port de origine orasul Toulon, nava Calypso a putut porni in marea sa aventura stiintifica. Initial, din echipaj facand parte si fiii exploratorului, atmosfera de lucru fiind astfel si una... foarte familiala!

Navigand prin adancurile mileniilor

 Actiunile de care s-au legat numele navei si ale membrilor echipajului au fost foarte variate, de la cautarea unor comori scufundate la 40 de metri, intr-o epava datand din secolul al III-lea i.Hr, pana la prospectiuni petroliere in zona Golfului Persic. Dupa mai multe succese profitabile si pe plan financiar, au fost achizitionate materiale de cercetare de ultima generatie: camere video subacvatice, aparate foto si instrumente de masura speciale pentru apele marine si, mai ales, micul submarin supranumit Denise. Pas cu pas, echipa s-a marit si reputati specialisti in scufundari si in cercetarea mediului oceanic i s-au alaturat comandantului Cousteau.

 In formula respectiva, Calypso a putut trai o noua tinerete, care a durat patru decenii. Din Oceanul Indian pana in Antarctica, trecand prin apele marelui fluviu Amazon, dar si prin fascinanta noastra Delta a Dunarii, cu totii au devenit faimosi pe intreg mapamondul.

 Filmarile de pe parcursul expeditiilor au facut din Calypso si un insolit „studio cinematografic”, recompensat intre altele cu prestigiosul Palme d’or la festivalul de la Cannes (pentru „Lumea tacerii”, in 1955) sau cu difuzarea lungului serial „Odiseea submarinului echipajului Cousteau”, in perioada 1968-1975. Tradus in engleza, acest documentar a fost prezentat in numeroase tari, devenind si o pretioasa sursa de informare, precum si o noua imagine asupra vietii submarine si a inceputului cercetarilor moderne in domeniu.

Sfarsitul povestii

 In ziua de 8 ianuarie 1996, Calypso a fost lovita accidental de o barja si scufundata in zona portului Singapore. Echipajul nu se afla la bord, insa avariile au fost iremediabile. La 16 ianuarie, a fost ridicata la suprafata cu o macara, reparata cat sa se mai poata deplasa si remorcata la Muzeul Maritim din La Rochelle, doi ani mai tarziu. Intre timp, comandantul Jacques-Yves Cousteau a murit, pe 25 iunie 1997, la doua saptamani dupa ce implinise 87 de ani. Din pacate, o disputa juridica a intarziat reparatiile navei, care a ramas in paragina, ca urmare a anilor de procese, revendicari si contestatii, abia in 2007 Calypso intrand in proprietatea familiei Cousteau.

 Transferata pe un santier naval turc de langa Istanbul, ea a suferit in 2017 si un incendiu la osatura de lemn, dar inca se spera ca va putea fi restaurata, astfel incat sa-si preia toate prerogativele conferite de onorabilul statut primit in 2012, acela de „Vapor de Interes Patrimonial”.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU