Cele mai controversate gratieri prezidentiale americane

luni, 21 decembrie 2020

Una dintre atributiile „celor mai puternici oameni de pe planeta”, cum sunt numiti adesea presedintii Statelor Unite ale Americii, este posibilitatea de a gratia persoane condamnate pentru diverse delicte, fara posibilitatea ca aceasta gratiere sa poata fi contracarata.

 Pe lânga gesturi umanitare, aplaudate de cetatenii americani, multi presedinti au gratiat însa de-a lungul deceniilor si indivizi care n-ar fi meritat aceasta sansa, spre furia compatriotilor lor.

 – Dr. Samuel Mudd a fost unul dintre complicii asasinului lui Lincoln, John Wilkes Booth, ajutându-l pe acesta sa scape imediat dupa comiterea crimei. Ancheta ulterioara a stabilit vinovatia reputatului medic si acesta a fost condamnat la închisoare pe viata. Dar, abia venit în functia de presedinte, în aprilie 1865, la câteva zile dupa uciderea lui Lincoln, Andrew Johnson i-a oferit lui Mudd gratierea totala si neconditionata, întarind ipoteza ca unii dintre membrii administratiei Lincoln fusesera cel putin complici taciti la asasinat.

 – Cea mai controversata gratiere din toate timpurile ramâne însa cea acordata de Gerald Ford fostului presedinte Richard Nixon. Acesta a fost absolvit total de vinovatia pentru rolul jucat în scandalul Watergate. Decizia i-a scandalizat enorm pe americani si a contribuit la înfrângerea lui Ford în urmatoarele alegeri prezidentiale, în fata lui Jimmy Carter.

 – Nici Nixon nu a fost scutit de critici pentru gratierile facute, în special pentru cea a liderului sindicatului camionagiilor, controversatul Jimmy Hoffa. Acesta fusese condamnat pentru frauda si dare de mita, dar a fost eliberat în 1971 în urma interventiei presedintelui Nixon. Patru ani mai târziu, Hoffa a disparut fara urma, fiind declarat legal decedat în 1982.

 – George H.W. Bush a fost si el tinta criticilor dupa ce l-a gratiat pe Armand Hammer, un bogat om de afaceri care contribuise ilegal la campania lui Nixon. Interesant e faptul ca investigatiile presei americane au dezvaluit ca Hammer tocmai dispusese, prin interpusi, acordarea unei donatii de 100.000 dolari catre Partidul Republican cu putin timp înainte de gratiere!

 – Bill Clinton n-a putut suporta gândul ca propriul lui frate, Roger, a fost condamnat în 1985 pentru trafic de droguri, asa ca, în timpul mandatului sau i-a acordat gratierea prezidentiala. Ulterior, „oaia neagra” a familiei, Roger, a avut iar probleme cu legea.

 – Presedintele Calvin Coolidge a fost aspru criticat pentru gratierea spionului german Lothar Witzke. Acesta fuese implicat în atacul din 1916 asupra portului New York, soldat cu sapte morti. Dupa gratiere, Witzke a fost imediat deportat în Germania.

 – Nici presedintele Donald Trump nu a facut economie de gratieri: pe lânga faptul ca si-a gratiat toti fostii colaboratori ajunsi la închisoare din cauza legaturilor dubioase cu guvernul rus, el l-a gratiat si pe un serif local din Maricopa, Joe Arpaio. Acesta fusese condamnat pentru ca detinuse ilegal imigranti si, desi i se ceruse sa îi elibereze, a refuzat. Gratierea lui Arpaio a fost urmata de numeroase demonstratii de protest ale organizatiilor pentru drepturile omului.

 – În 1828, John Quincy Adams nu a avut nicio ezitare sa-i elibereze pe doi lideri nativi indieni, Wekau si Chickhonsic, desi acestia fusesera condamnati pentru crima. Sentintele le-au fost anulate dupa ce capeteniile indiene au semnat un document prin care acceptau cedarea teritoriilor lor catre guvernul Statelor Unite.

 – Chiar si un lider intransigent, ca Dwight D. Eisenhower, a acceptat sa semneze gratierea unui individ condamnat pentru crima. Maurice Schick a fost un sergent american condamnat la moarte pentru uciderea cu brutalitate a unei fetite americane de 8 ani. Eisenhower a comutat pedeapsa capitala în închisoare pe viata. Schick a fost ulterior gratiat în 1978 de presedintele Gerald Ford si a murit în 2004 într-un azil din Florida.

GABRIEL TUDOR