Manastirea Radu Voda

Aflata in centrul Capitalei noastre, Manastirea Radu Voda, cu obste de calugari, are hramurile Sfanta Treime si Sfantul Ierarh Nectarie al Eghinei. Ca mai toate vechile asezaminte de cult din tara, si aceasta manastire are un trecut incarcat de suferinte.

 Intemeiata de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) s-a numit la inceput „Sfanta Troita” si a fost ridicata cu scopul de a sluji drept Mitropolie a tarii. Constructia a inceput in 1568 si a fost terminata de fiul sau Mihnea al II-lea Turcitul, care a domnit la inceput sub tutela mamei sale, Ecaterina, si apoi singur intre 1577-1583 si 1585-1591.

 In 1595, cand trupele lui Sinan Pasa au ocupat orasul cu dorinta de a transforma tara in pasalac, Manastirea a fost ocupata de turci si transformata in moschee. In luna octombrie a aceluiasi an romanii i-au gonit pe invadatori care, inainte de plecare au distrus biserica din temelie.

 Domnia lui Mihai Viteazul s-a incheiat tragic in 1601 si voievodul nu a mai reusit sa refaca locasul. Manastirea a ramas parasita pana in 1614 cand Radu Mihnea, nepotul lui Mihnea Turcitul (1601-1602; 1614-1616; 1620-1623) in Tara Romaneasca si doua domnii in Moldova (1616-1619 si 1623-1626) a hotarat refacerea asezamantului. Biserica a fost reconstruita, dupa unele surse, in jurul anului 1613 pe vechile temelii, purtand de atunci numele de Radu Voda, avand ca model biserica Manastirea Curtea de Arges. Noul complex cuprindea insa acum biserica impunatoare, chilii si case domnesti. Daniile si proprietatile oferite de ultimul ctitor si de alti voievozi care au urmat, numeroasele proprietati, au facut din acest locas unul deosebit de bogat. Biserica a fost pictata in 1625 in timpul domniei fiului domnitorului Alexandru Coconul (1623-1627).

 A fost populata la inceput de calugari greci care insa au parasit-o dupa secularizare. La sfarsitul secolului al XIX-lea, macinata de cutremure, a fost grav avariata, dar in 1863 a fost transformata in biserica parohiala si apoi restaurata. Lucrarile au fost conduse de arhitectul vienez Johann Schlatter iar pictura a fost repictata in totalitate de Constantin Lecca si Misu Popp. Au fost daramate incinta si chiliile, construindu-se in loc Seminarul Teologic. In 1916 a fost instalat aici un spital romanesc si apoi unul german si altul bulgar. Dupa razboi a fost refacut seminarul iar in timpul regimului comunist a functionat o scoala politica si apoi liceul Ion Creanga.

 Patriarhul Justinian a refacut locasul si l-a resfintit, lucrarile fiind conduse de arhitectul Stefan Bals. Intre 1974-1979 a fost refacuta pictura de parintele arhimandrit Sofian Boghiu si pictorul Vasile Caraman, in pronaos fiind pastrata o parte din pictura lui Gheorghe Tattarescu.

 Biserica manastirii este construita din caramida, are ziduri groase de 1,5 metri si decoratii sobre. Este ridicata dupa un plan triconc, are 35 de metri lungime si 17 latime. Impartita in incaperile clasice: Altar, naos, pronaos si pridvor este luminata de ferestre inguste si inalte, cu geamuri ornamentale. Deasupra naosului se inalta o turla poligonala cu 12 ferestre prelungi. Alte trei turle octogonale sunt deasupra pronaosului, cea din mijloc fiind mai mare decat celelalte doua. Toate turlele sunt asezate pe socluri patrate, sunt deschise si au acoperis sub forma de bulb. In pronaos sunt 12 coloane iar in naos sunt inmormantati Radu Voda in partea dreapta si patriarhul Justinian Marina in stanga. Intrarea se face printr-o usa imensa de stejar din peretele vestic iar fatadele exterioare sunt inconjurate de un brau median si de un altul sub cornisa, fiecare dintre segmente fiind decorat cu cornise.

 In anul 2002, manastirea a primit in dar din insula Eghina, o particica din moastele Sfantului Nectarie, vindecatorul, asezate intr-o racla de argint sub un baldachin in interior. In felul acesta, locasul a devenit un important centru de pelerinaj al multor credinciosi care vin aici sa se roage pentru vindecare de boli.

IRINA STOICA