Armata de giganti a lui Frederic Wilhelm

luni, 22 februarie 2021

Unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei moderne, regele Frederic Wilhelm s-a facut remarcat nu doar ca fauritor al celebrei discipline cazone prusace, ci si ca militar si strateg de geniu, el pregatind terenul pentru un alt strateg genial, fiul lui, Frederic al II-lea.

 Desi nimeni nu-i contesta meritele martiale, unele idei ale lui Frederic Wilhelm, cel poreclit „regele-soldat”, au fost de-a dreptul extravagante, cum este de pilda initiativa formarii unei armate de giganti.

 La drept vorbind, „regele-soldat” nu era primul cap încoronat care visase la asa ceva. Cu multe secole în urma, un împarat la fel de „extravagant”, Nero, formase ceea el numea cu mandrie „falanga lui Alexandru” – un regiment de soldati mai înalti cu totii de 1,80 m (adica o înaltime foarte mare pentru acele vremuri). Pana si Napoleon va introduce obligativitatea unei înaltimi de peste 178 cm pentru prestigioasa sa Veche Garda. Dar, spre deosebire de orice alte unitati similare, „marii grenadieri din Potsdam”, cum erau numiti soldatii uriasi ai lui Frederic Wilhelm, nu erau facuti sa lupte, ci doar sa defileze.

 El obisnuia sa-i plaseze în centrul parazilor imperiale, echipandu-i în uniforme albastre ireprosabile si purtand pe cap niste caciuli înalte de 45 cm, spre a le spori si mai mult înaltimea! Cand se simtea trist sau melancolic, regele poruncea ca o unitate de grenadieri sa defileze în jurul palatului, în sunetele de tobe, trompete si timbale ale unei fanfare maure, întovarasita si de un... urs dansator.

 Dar, obsedat ca soldatii lui sa fie si mai înalti decat erau, regele i-a fortat sa faca exercitii fizice menite sa-i mai „desire”. Însusi el asista si de multe ori lua chiar pranzul privind la aceste exercitii, care erau mai curand torturi pentru bietii oameni.

 Suveranul a fost nevoit sa renunte la idee dupa ce mai multi grenadieri au murit de epuizare. Cei ramasi s-au bucurat însa de o viata mult mai buna decat restul soldatilor din armata prusaca, unde hrana era în functie de înaltime: cu cat erai mai scund, cu atat mancai mai putin si mai prost.

 Cel mai înalt om din regimentul lui Frederic Wilhelm era un irlandez pe nume James Kirlkand, care avea 2,15 m. Omul fusese candva angajat ca valet în casa ambasadorului prusac la Londra, baronul Borck. Dar acesta, stiind pasiunea regelui sau pentru soldatii înalti, l-a momit pe Kirkland pe o corabie, l-a rapit si l-a dus în Prusia. Si nu a fost singurul de acest fel. Nici macar pietatea crestina nu l-a împiedicat pe rege sa rapeasca pana si un preot înalt, spre a-l înrola, atunci cand efectivele grenadierilor s-au diminuat.

 Iar ideile lui „crete” nu s-au oprit aici: vrand sa creeze o rasa de giganti, a poruncit ca toti grenadierii sa fie însurati cu cele mai înalte femei din Prusia, iar copiii lor sa poarte înca de mici o scufie rosie, ca sa se stie ca sunt din „rasa aleasa”. Pana la Hitler vor mai trece doua secole...

 Proiectul nu a fost dus însa la îndeplinire, fiind întrerupt de moartea regelui. Urmasul acestuia, Frederic cel Mare, nu a manifestat niciun interes pentru cei 2.500 de grenadieri giganti, asa ca i-a împrastiat pe la alte unitati si s-a apucat apoi de ce stia el mai bine sa faca: de razboi.

GABRIEL TUDOR