Manastirea Rogoz

Aflata in comuna Slobozia Bradului, judetul Vrancea, manastirea Rogoz (sau Roguzu) cu obste de calugarite, are hramurile „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” pentru biserica mare si „Nasterea Maicii Domnului” pentru paraclis.

 Intemeiata in 1647 pe vremea domnitorului Matei Basarab, a fost initial un schit de lemn cu obste de calugari. Era cunoscut sub numele „Schitul Poiana Rusului” deoarece in zona se retrasesera pentru rugaciune multi calugari rusi. In 1760 insa schitul ajunsese intr-o stare de degradare avansata si, asa cum mentioneaza documentele vremii este refacut de preotul Manea si sotia acestuia. Nenorocirile par sa se tina lant, pentru ca in 1812 este distrus de un incendiu in timpul epidemiei de ciuma, dar in 1820 Constantin Robescu inalta aici biserica de zi cu hramul „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” si populeaza asezamantul cu calugarite. Totodata schimba numele acestuia in „Schitul Rogozu”.

 De-a lungul vremii acesta a trecut prin multe refaceri si restaurari, una dintre cele mai importante fiind cea din 1958 cand biserica a fost acoperita cu tabla si pictata in fresca. In urma decretului din 1959 schitul este desfiintat. In 1960 cladirile anexe capata statutul de casa de odihna pentru salariatii eparhiei Buzaului si Vrancei, cele 100 de maici si surori fiind obligate sa plece. In 1990 asezamantul este reinfiintat cu statut de manastire, in 1995 este sfintit paraclisul cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” si in 2006 se construieste un nou corp de cladiri cuprinzand chilii, staretia si trapeza.

 Biserica este zidita in forma de nava fiind impartita in incaperile clasice: altar, naos, pronaos, pridvorul mic fiind adaugat cu ocazia reparatiilor din 1958. Deasupra pronaosului se afla o turla octogonala, asezata pe o baza patrata si fiind luminata de ferestre dreptunghiulare. In exterior, registrul superior este decorat cu firide in care sunt pictati cei 12 Apostoli.

 Atat naosul, cat si pronaosul au cate o fereastra mare. Ferestrele sunt duble si au intre ele cate un grilaj metalic. In pridvor se intra printr-o usa dubla cu geamuri in partea superioara asemanatoare celei de la intrarea in pronaos. Aceasta din urma este dublata insa de o alta din lemn masiv de stejar despre care se spune ca a apartinut vechii biserici de lemn. Biserica este pardosita cu scanduri. In 1858 a fost pictata de zugravul Stoenescu, ucenic al lui Gheorghe Tattarescu. Vechea pictura se pastreaza doar in Altar, restul lucrarii fiind refacuta in 1956 de Adolf Cantini.

 La 25 de metri de biserica se afla clopotnita pe sub care se intra in incinta manastirii. In curte, intr-o casa cu cerdac este un muzeu monahal unde sunt pastrate icoane, carti vechi si obiecte de cult.

IRINA STOICA