Vechi civilizatii uitate de istorie

Egiptenii Antichitatii stiau sa construiasca piramide, grecii, templele, literatura, filozofia si sculpturile lor, despre civilizatia Mayasa si celebrul lor calendar care anunta Apocalipsa in 2012 se mai stie cate ceva. Dar sunt civilizatii care nu s-au bucurat de atentia istoriei.

 Iata cateva civilizatii pierdute demult, care nu primesc recunoasterea numelui pe care il merita, in selectia alcatuita de LiveScience.

Regatul Silla

 Regatul Silla a fost una dintre cele mai lungi dinastii regale care au existat vreodata. A domnit peste cea mai mare parte a Peninsulei Coreene intre anul 57 i.e.n. si 935 e.n., dar a lasat putine dovezi arheologice ale existentei lui.

 O descoperire recenta le-a oferit cercetatorilor o mica perspectiva asupra Silla. Scheletul intact al unei femei  in varsta de aproape 40 de ani a fost gasit in 2013 langa capitala istorica a Silla (Gyeongju). Analiza oaselor femeii a aratat ca era probabil o vegetariana care se hranea cu orez, cartofi sau grau. In plus, avea si un craniu usor alungit.

 Silla a fost fondata de monarhul Bak Hyeokgeose. Legenda sustine ca a iesit dintr-un ou misterios din padure si s-a casatorit cu o regina nascuta din coastele unui dragon. De-a lungul timpului, cultura Silla s-a dezvoltat intr-o societate centralizata, ierarhizata, cu o clasa aristocratica bogata.

 Desi ramasitele umane din timpul regatului Silla sunt rare, arheologii au dezgropat o varietate de bunuri de lux realizate de aceasta cultura: de la un pumnal din aur si granat pana la un Buddha din fonta si bijuterii din jad, toate aflate acum la Muzeul National Gyeongju, in Coreea de Sud.

Valea Indului

 Civilizatia de pe Valea Indului, cunoscuta si ca Civilizatia Harappa, este cea mai veche civilizatie antica de pe teritoriul subcontinentului indian. Ajunsa la apogeu acum 5.000 de ani, cea mai veche civilizatie indiana isi exercita pe atunci influenta pana in zona in care e acum New Delhi, la est, si pana in Iran, la vest. Civilizatia Indului a existat pe parcursul catorva mii de ani, din anul 3300 i.e.n, pana in jur de 1600 i.e.n.

 A fost cea mai cunoscuta cultura urbana a Antichitatii, foarte dezvoltata si din punct de vedere tehnologic. Atunci au fost construite ingenioase sisteme de canalizare si de drenaj, impresionante ziduri de aparare si granare, era folosita tehnica olaritului si a margelelor vitrate. Exista dovezi ca erau folosite chiar si tehnici de ingrijiri dentare. Oamenii de stiinta au descoperit 11 molari forati de la adulti care au trait in urma cu 7.500 pana la 9.000 de ani in valea Indului, potrivit unui studiu publicat in 2006 in revista Nature.

 Ce s-a intamplat cu aceasta civilizatie? Se pare ca dusmanul ei au fost schimbarile climatice. Astfel, un studiu din 2012 sugera ca schimbarile climatice au afectat frecventa si cantitatile de ploi musonice, contribuind la uscarea unei mari suprafete din teritoriul Harappa, fortand civilizatia sa migreze catre zone cu climat mai umed si apoi sa dispara treptat.

Cultura Sanxingdui

 Putin cunoscuta, Sanxingdui a fost o cultura din epoca bronzului care a prosperat intr-o zona care este acum provincia chineza Sichuan.

 Un fermier a descoperit pentru prima data artefacte din Sanxingdui in 1929, iar sapaturile efectuate in aceasta zona in 1986 au scos la iveala figurine complexe din jad si sculpturi din bronz cu o inaltime de 2,4 metri.

 Dar cine au fost Sanxingdui? In ciuda dovezilor privind abilitatile artistice ale acestei culturi, nimeni nu poate spune ceva cu exactitate.

 Au fost creatori prolifici de masti pictate din bronz acoperite cu folie de aur, despre care unii arheologi cred ca ar fi reprezentat zei sau stramosi, cel putin potrivit Muzeului Sanxingdui din China. Situl Sanxingdui a adus dovezi ca el a fost abandonat in urma cu aproximativ 2.800 sau 3.000 de ani, iar un alt oras antic, Jinsha, descoperit in apropiere, ar putea dovedi faptul ca Sanxingdui s-ar fi putut muta acolo. In 2014, cercetatorii prezenti la reuniunea anuala a Uniunii Geofizice Americane au sustinut ca in acea perioada indepartata, un cutremur major si alunecarea de teren au modificat cursul raului Minjiang, care ar fi lasat Sanxingdui fara apa si ar fi fortat astfel o relocare.

Nok

 Misterioasa si putin cunoscuta cultura Nok a durat mai bine de 1.000 de ani, de prin 1000 i.e.n pana in 300 e.n., undeva in ceea ce este astazi nordul Nigeriei. Dovezile despre existenta civilizatiei Nok au fost descoperite intamplator in timpul unei operatiuni miniere de extragere a staniului, in 1943, potrivit Muzeului de Arta Metropolitan Museum of Art din New York. Minerii au descoperit un cap din teracota, sugerand o bogata traditie sculpturala. De atunci, au aparut alte sculpturi elaborate din teracota, inclusiv reprezentari ale unor oameni care poarta bijuterii sofisticate, bastoane si bete, simboluri ale autoritatii, intalnite de asemenea si in arta egipteana antica, potrivit Institutului de Arta din Minneapolis. La misterul din jurul culturii Nok a contribuit si faptul ca artefactele au fost adesea extrase din contextul lor fara a fi catalogate si analizate de experti arheologi.

Tara Puntului

 Unele culturi sunt cunoscute mai ales prin insemnarile despre alte culturi. Acesta este cazul misterioasei „tara Punt”, un regat undeva in Africa care facea comert cu egiptenii din Antichitate. Cele doua regate faceau schimburi de marfuri  cel putin din secolul al XXVI-lea i.e.n., din timpul domniei faraonului Khufu (constructorul Marii Piramide din Giza).

 In mod ciudat, nimeni nu stie cu adevarat unde se afla Tara Punt. Egiptenii au lasat o multime de descrieri ale bunurilor pe care le aduceau de la Punt (aur, abanos, smirna) si expeditiile maritime trimise in regatul azi disparut, dar ei  nu descriu cu exactitate plasamentul acestui regat. Savantii au sugerat ca Punt ar fi putut fi in Arabia, sau pe Cornul Africii sau poate in josul raului Nil, la granita Sudanului de Sud modern si a Etiopiei.

Cultura Bell-Beaker

 Se spune ca o cultura este obscura atunci cand arheologii o numesc numai dupa artefacte produse de ea. Cultura Bell-Beaker (Cupe-Clopot)  a produs vase de ceramica in forma de clopote rasturnate. Mesterii acestor cani de baut distincte au trait in Europa intre 2800 i.e.n. si 1800 i.e.n. De asemenea, au lasat in urma obiecte din cupru, inclusiv un cimitir cu 154 de morminte situat in Republica Ceha moderna.

 Cercetatorii au descoperit faptul ca artizani ai culturii Bell-Beaker au fost implicati in constructia monumentului de la Stonehenge. Probabil, acesti artizani au amenajat pietrele albastre mici ale sitului, care provin din Tara Galilor.

GEORGE CUSNARENCU