Onoarea lui Washington si cainele generalului Howe

Ramas in istorie drept unul dintre cei mai de seama „parinti fondatori” ai natiunii americane, generalul George Washington a pierdut mult mai multe batalii decat a castigat, dar in cele din urma s-a impus datorita tenacitatii si vicleniei sale.

 O alta trasatura pentru care este astazi celebrat este simtul sau de onoare, manifestat in numeroase randuri, inclusiv intr-unul dintre cele mai ciudate evenimente ale razboiului american de independenta. Batalia de la Germantown, purtata intr-o suburbie a orasului Philadelphia pe 4 octombrie 1777, a fost o incaierare bulversanta intre grenadierii generalului britanic William Howe, si „oastea de stransura” a lui Washington.

 Initial, sortii au suras americanilor, care i-au luat prin surprindere, in zorii zilei, pe soldatii inca adormiti ai lui Howe. Dar curand britanicii au respins atacul, colonistii fiind nevoiti sa se retraga cu pierderi mari – si cu un „prizonier” neprevazut: frumosul caine de vanatoare al generalului Howe, care in iuresul luptei se ratacise si se aciuiase pe langa un grup de luptatori de gherila revolutionari.

 Cum numele generalului se afla pe zgarda cainelui, mai multi subalterni ai lui Washington i-au propus acestuia sa-l santajeze pe Howe prin intermediul animalului, insa liderul revolutionar a respins ideea. El insusi un pasionat crescator de caini si un impatimit al vanatorii cu ogari (din experimentele de incrucisare a ogarilor britanici cu copoii francezi oferiti de marchizul de Lafayette a rezultat ogarul american, un caine de talie mai inalta, mai usor, mai rapid si mai inteligent), Washington a decis sa faca un gest cavaleresc si sa-i inapoieze inamicului cainele pierdut.

 Generalul a scris un bilet foarte cavaleresc si extrem de politicos, ca de la un militar mai tanar la unul mai experimentat, rugandu-l pe Howe sa accepte cainele si cateva mici daruri: „Generalul Washington ii trimite complimente onorabilului general Howe si are placerea de a-i inapoia un caine care a cazut intamplator in mainile sale si care, dupa inscriptia de pe zgarda, apartine domnului general Howe.”

 Unii istorici afirma ca, dincolo de gestul de onoare al lui Washington – unii soldati americani ar fi vrut sa spanzure bietul animal si sa-l trimita agatat de saua unui cal in tabara britanicilor – comandantul suprem al Armatei Continentale a fost manat si de interese pur militare: el a trimis in tabara britanica, sa duca pretiosul ogar lui Howe, pe unii dintre cei mai buni spioni ai sai, pe post de mesageri pasnici.

 Acestia au observat toate miscarile si dotarile inamicului, fapt care va fi ulterior extrem de pretios pentru colonisti. Pe de alta parte, multi au remarcat ca, daca pana in acel moment Howe fusese unul dintre cei mai intransigenti comandanti britanici, dupa lupta de la Germantown, el pur si simplu „a lasat-o mai moale”, permitand colonistilor, care se aflau intr-o situatie de-a dreptul disperata, sa se replieze si sa reia luptele cu succes, mai tarziu.

 Nu stim daca aceasta atitudine schimbata a fost o pura coincidenta sau rasplata unui aristocrat pentru fapta nobila care ii fusese facuta...

GABRIEL TUDOR