Michelangelo, ereticul

Recent, la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei, a aparut romanul lui Matteo Strukul cu titlul „Michelangelo, ereticul”, in traducerea si notele Gabrielei Lungu.

 Este o carte care amesteca adevarul istoric cu fictiunea literara, care il aduce in prim-plan pe Michelangelo Buonarroti, figura centrala a Renasterii italiene, „intr-un moment de tensiune cu Biserica si ne ofera imaginea fascinanta a unui oras – Roma – si a unei lumi pline de conspiratii si tradari, dar si de prietenie profunda si iubire”.

 Din descrierea editurii aflam ca „Michelangelo, ereticul” este povestea unei scurte perioade (1542-1547) din viata genialului artist, cand, gratie si prieteniei cu Vittoria Colonna, cunoscuta poeta a Renasterii italiene, adera la grupul Spiritualilor, care-si propunea o schimbare in sanul Bisericii Catolice tot mai corupte. Spiritualii intra insa in vizorul Inchizitiei, si doar prestigiul imens il salveaza pe Michelangelo de la a fi declarat eretic si tratat ca atare. Toate framantarile sale legate de o Biserica de care era tot mai dezamagit sunt perfect sintetizate in opera descrisa de el ca „tragedia” vietii sale, monumentul funerar al Papei Iulius al II-lea din biserica San Pietro in Vincoli, avand drept figura centrala statuia lui Moise. Nemultumit de faptul ca Moise, asa cum il sculptase, priveste spre altar, Michelangelo reuseste in doar doua zile sa modifice traiectoria privirii profetului, intorcandu-i capul spre lumina ferestrei”.

 Si pentru un flavor de stil literar al autorului, iata primele randuri din debutul romanului: In timp ce zapada continua sa cada, simti cum il cuprinde melancolia, invadandu-i pieptul ca si cum ar fi fost un foc lichid, imposibil de stins. Stia perfect ca face parte din mareea aceea crescanda, gata sa corupa orice in oras, care isi lua numele de Biserica. Iar el era arma cea mai eficienta si subtila, in stare sa ia privirea saracilor si a celor marginalizati, distrand-o, incetosand-o prin maretia operelor sale atat de dorite. Bolta Capelei Sixtine, Judecata de Apoi, Pietà, aflata la Vatican, stiau sa incante si sa cucereasca, si tocmai de asta ascundeau in splendoarea lor adevarata esenta a puterii si a dominatiei.

 Era un iluzionist si nimic altceva, primea bani de la papi si-si punea arta in serviciul lor. Slavea puterea amplificandu-i astfel ecoul. In timp ce privea zapada cazand pe acoperisurile murdare, intelese ca succesul sculpturilor sale, al frescelor, al insesi vietii sale nu era altceva decat o crima, umbra neagra a unui rau pe care-l hranea el insusi.

 Si ii fu rusine.

 Pentru ca autorul este mai putin cunoscut la noi, cateva date bio-bibliografice: Matteo Strukul s-a nascut pe 8 septembrie 1973, la Padova. Traieste in mai multe locuri, impartindu-si timpul intre Padova, Berlin si Transilvania. Romancier, autor de proza scurta si eseist, scenarist, autor de benzi desenate (a publicat in 2019 primele doua volume dintr-o trilogie despre Vlad Tepes), traducator, jurnalist si profesor de scriere creativa.

 I-au aparut pana in prezent 14 romane, proze scurte, doua biografii muzicale si romane grafice. Romanele sale istorice sunt bestselleruri in Italia, fiind traduse in 20 de limbi. In 2017 a primit prestigiosul premiu Bancarella pentru primul roman din tetralogia I Medici, ale carei volume (Una dinastia al potere, Un uomo al potere, Una regina al potere, Decadenza di una famiglia) au aparut in perioada 2016–2017. In 2018, Matteo Strukul a publicat doua romane istorice: Giacomo Casanova. Sonata inimilor frante (Giacomo Casanova. La sonata dei cuori infranti; Humanitas Fiction, 2019), distins cu Premiul Emilio Salgari, si Michelangelo ereticul (Inquisizione Michelangelo; Humanitas Fiction, 2021), fiecare ajungand in varful topurilor de vanzari din Italia.

GEORGE CUSNARENCU