Apocalipsa dupa vikingi

Cu aproximativ 1.000 de ani in urma, elitele vikingilor ar fi putut gazdui ceremonii menite sa evite Apocalipsa intr-un amplu loc ritualic aflat intr-o grota  de origine vulcanica din Islanda.

 Arheologii care investigheaza situl aflat la aproape un kilometru de intrarea acesteia, au descoperit o structura de roca in forma de barca, precum si margele si obiecte decorative provenind din teritorii indepartate.

Inceputul unui „amurg al zeilor”

 Descoperirile echipei de cercetatori arata ca eruptia care a format cavitatea cunoscuta sub numele de Surtshellir a avut loc la sfarsitul secolului al IX-lea d.Hr., la scurt timp dupa prima stabilire a vikingilor in Islanda. Acest incident a fost probabil prima eruptie vulcanica majora la care au asistat oamenii din nordul Europei, cu mai mult de 10.000 de ani inainte de sfarsitul ultimei ere glaciare.

 Explozia a acoperit cu cenusa si lava aproximativ 250 de kilometri patrati de teren fertil, iar impactul ei trebuie sa fi fost mai mult decat nelinistitor, lansand provocari existentiale pentru „colonistii” nou-sositi ai Islandei.

 Potrivit arheologilor, vikingii au intrat in pestera recent formata la scurt timp dupa ce lava s-a racit. Au construit structura barcii, plasand ofrande rituale in interior si arzand fragmente de animale – oi, capre, bovine, cai si porci, la temperaturi ridicate, pentru a evita Ragnarök (sfarsitul lumii).

 Si mai spectaculos, izvoarele istorice arata ca ei au asociat pestera cu Surtr, un gigant de foc prezent la creatia lumii, simbolizand forta elementelor naturii, responsabil de lupta cu zeii in timpul Ragnarök (un „Armageddon”, o confruntare asimilata cu incheierea dominatiei zeilor) si de a aduce sfarsitul lumii, conform mitologiei nordice. Cercetarile indica faptul ca aceste activitati au continuat, ca ritualuri de sacrificiu anuale, timp de cel putin 60-80 de ani, pana cand Islanda s-a convertit la crestinism.

Misterul pesterii Ragnarök

 Printre artefactele gasite in grota se numara un pigment mineral din estul Turciei folosit in scopuri decorative extrem de rar in Scandinavia si 63 de margele, dintre care unele proveneau din Irak. De altfel, cercetari anterioare au documentat legaturi comerciale extinse intre vikingi si lumea islamica, monede islamice si alte obiecte fiind gasite in multe morminte vechilor scandinavi.

 La inceputul erei vikingilor, acestia erau aproape toti pagani, dar sistemul lor politeist le-a permis sa-l accepte pe Dumnezeul crestin. Multi vikingi care s-au stabilit in zone crestine precum Normandia si Irlanda s-au convertit la crestinism, iar cei din Scandinavia au adoptat pe scara larga religia intre secolele XI si XII.

 Convertirea la crestinism a locuitorilor din Islanda, in urma cu aproximativ 1000 de ani, pare sa fi dus la abandonarea ritualurilor din grota. Printre artefactele plasate in barca de piatra a fost un set de greutati, inclusiv una sub forma unei cruci crestine, care ar fi putut fi conceput ca un semnal al sfarsitului ritualurilor pagane la locul respectiv.

 O parte din mitologia vikingilor legata de grota pare sa fi persistat simultan cu o traditie crestina islandeza care identifica Surtshellir cu locul unde Satana va aparea in Ziua Judecatii. Pe de alta parte, mai multe saga islandeze si legende populare sugereaza ca pestera ar fi putut fi o ascunzatoare pentru „haiduci” locali in diferite momente ale istoriei.

 O istorie ritualica a sitului Surtshellir si o mostenire a proscrisilor islandezi nu trebuie sa se excluda reciproc, ambele variante generand un soi de spaima, ideea unui tabu sau teama de necunoscut.

 Nu este greu sa ne imaginam ca un loc considerat a fi poarta catre Muspelheim (Infern), ar devia, in legendele spuse despre preoti posedati si bande care terorizau satele. In timpul veacurilor dintre perioadele medievale si cele moderne, Surtshellir a ramas ca o amenintare, insa ideea universala a unui sfarsit iminent al lumii releva totodata o anume arta a vikingilor de a privi deschis viitorul.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU