Cand copia e mai buna decat originalul

luni, 14 iunie 2021

Un vechi proverb spune „Rusine ucenicului care nu-si depaseste mesterul”; proverbul pare sa fie valabil nu doar in discipline tehnice, ci si in plan artistic, inclusiv in cinematografie. Adesea, atunci cand apare un film care devine instantaneu block-buster, ne este aproape imposibil sa credem ca vreun eventual remake ar putea fi mai bun.

 Totusi, exista situatii cand „copia” unui film se dovedeste a fi mai buna ca originalul, iar actorul sau actorii din rolurile principale au performante chiar mai valoroase decat monstrii sacri care s-au impus in acele roluri.

Mads Mikkelsen ca Hannibal Lecter

 Prestatia lui Anthony Hopkins in „Tacerea mieilor” (1991) i-a adus faimosului actor britanic nu doar Oscarul, ci si recunoasterea deplina a talentului sau. Nimeni nu si-ar fi putut imagina o performanta mai buna, pana cand cvasinecunoscutul actor danez Mads Mikkelsen a reluat rolul intr-un serial avand drept protagonist pe sceleratul psihiatru.

 Cu atat mai mult cu cat Mikkelsen l-a interpretat pe doctorul Lecter nu dupa gratii, ca Hopkins, ci in libertate, reusind sa transmita imaginea unui criminal sadic, dar absolut genial, care suscita cinefililor o veritabila „fascinatie a raului”.

Robert De Niro ca Max Cady

 „Promontoriul groazei”, adaptarea pentru cinematografie, realizata in 1962, a romanului „Executantii”, a lui John D. MacDonald, l-a avut in rolul principal pe Robert Mitchum, care a creat astfel unul dintre cele mai reusite personaje negative din istoria thrillerului american.

 Timp de aproape trei decenii, nimeni nu a indraznit sa reia tema, intr-atat de aproape de perfectiune fusese interpretarea lui Mitchum. Pana cand, in 1991, Martin Scorsese a avut ideea de a incredinta dificila partitura actorului sau fetis, Robert De Niro, care a realizat una dintre cele mai puternice creatii ale sale – din pacate subestimata de criticii de film, care nu au considerat-o demna de Oscar.

Tom Hardy ca Max Rockatansky

 In 1979, regizorul George Miller a lansat o fransiza care-l va propulsa pe aproape necunoscutul Mel Gibson in atentia publicului larg, transformandu-l peste noapte in idolul unei intregi generatii de rebeli, gratie rolului „Mad Max”. Dupa succesul colosal al filmului, in anii 1980 Gibson a mai reluat de doua ori rolul, cu acelasi succes.

 Dupa ce indragitul actor a refuzat sa-si mai incerce si a treia oara norocul cu acest rol, in 2015, Miller a mizat pe tanarul englez Tom Hardy. Care, deloc timorat de povara care il apasa pe umeri, a creat un rol de exceptie, fiind aplaudat la scena deschisa chiar si de Mel Gibson.

Jeff Bridges ca Rooster Cogburn

 Desi mostenirea sa cinematografica este legata pentru totdeauna de colaborarea cu regizori ca John Ford sau Howard Hawks in capodopere ale genului western, precum „Diligenta”, „Rio Bravo” sau „Cautatorii”, John Wayne a primit Oscarul pentru rolul din „O suta de dolari pentru serif”, un western mult mai modest ca actiune.

 Mereu dornici sa provoace, fratii Joel si Ethan Coen au decis, in 2010, sa reia partitura (filmul s-a intitulat insa „Adevaratul curaj”) cu un alt actor, Jeff Bridges – care, amanunt interesant, avea la data respectiva 61 de ani, adica tot atat cat avea si Wayne cand a jucat rolul Rooster Cogburn (personajul avand insa 40 de ani).

 Oricat ar fi parut de greu de crezut, chiar si critica de specialitate a laudat performanta lui Bridges, considerand-o mult mai „vie” decat a lui John Wayne, chiar daca nu a fost aureolata cu Oscar.

GABRIEL TUDOR