Suc de portocala mecanica

luni, 14 iunie 2021

La editura Humanitas Fiction a fost publicat recent, in traducerea realizata de  Carmen Ciora si Domnica Drumea dupa editia revizuita de Andrew Biswell, romanul lui Anthony Burgess, Portocala mecanica.

 Pentru cine a auzit in anii ’70 ai secolului trecut de Portocala mecanica acest lucru a fost posibil datorita ecranizarii realizate de Stanley Kubrick in 1971, intr-un film celebru, avandu-i in rolurile principale, cine isi mai aminteste, pe Malcolm McDowell, Patrick Magee si Michael Bates, film care s-a bucurat de o foarte mare atentie si din pricina faptului ca a fost realizat de unul dintre cei mai ciudati regizori americani, celebru pentru filme precum Shining cu Jack Nicholson in rol principal sau 2001, odiseea spatiala.

 Ce este aia o portocala mecanica? O oarecare lamurire vine acum cand autorul explica misterul acestui titlu: „«O portocala mecanica» este o veche expresie cockney care se aplica la orice presupune deviere, aici «deviere» neavand neaparat o conotatie homosexuala. Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decat o portocala mecanica. In perioada in care lucram in Malaysia ca profesor, elevii mei, cand li se cerea sa scrie un eseu despre o zi in jungla, adesea spuneau ca luau cu ei o sticla de «suc de orang». «Orang» este un cuvant obisnuit in Malaysia si inseamna «fiinta umana». Cockney si limba malaeza s-au contopit in mintea mea si au generat imaginea unor oameni suculenti si dulci precum portocalele, fortati sa intre in forma unor obiecte mecanice”, scria Anthony Burgess.

 „In viziunea cosmaresca despre viitor a lui Anthony Burgess, unde odata cu lasarea intunericului strazile intra in stapanirea criminalilor, povestea e spusa de un delincvent de 15 ani. Alex vorbeste intr-un slang inventat – nadsat –, care scoate la iveala patologia sociala a bandei sale de adolescenti. Alex, Pete, Moho si Georgie, cei patru gascari protagonisti ai acestei istorii distopice, creata de Burgess in jurul unei Londre unde domnesc agresiunea si teroarea, traiesc din jafurile nocturne aducatoare deopotriva de bani, dar si de placerea „ultra-violentelor” pe care le practica impotriva celor mai slabi.

 Dupa o serie de astfel de infractiuni, Alex este ridicat de politie, dus la inchisoare si supus unor tehnici de reeducare ce ar trebui sa-l transforme intr-un individ perfect integrat in societate. Dar tratamentul foloseste tehnici bazate de fapt tot pe cruzime extrema, iar esecul acestuia e inevitabil. In final, un Alex complet schimbat de experientele prin care a trecut descopera ca rostul lucrurilor sta in posibilitatea de a alege singur intre bine si rau”, suna prezentarea editurii.

 Romanul suna interesant, asta si datorita argoului pe care Burgess il foloseste din plin, tradus bine in limba romana. Iata si o mostra de stil: Eram eu, adica Alex, si ai mei trei gaskari Pete, Georgie si Moho, care era chiar mohorat, si stateam noi in Lactobarul Korova, zdrobindu-ne razdoacele cum sa ne umplem acea seara de iarna, puianka de lele salbatica, rece si neagra. Lactobarul Korova era un mesto in care se servea lapte plus inca ceva si poate ca voi, Fra, ati uitat cum erau mestourile alea, lucrurile schimbandu-se de speriat zilele astea, toata lumea grabindu-se sa uite si nici macar ziarele nu se mai citesc prea mult. Deci, ce vindeau ei acolo era lapte si inca ceva. N-aveau licenta pentru bauturi, dar inca nu era nici o lege impotriva noilor chekstii tari pe care obisnuiau sa le puna in batranul moloko, incat sa poti sa-l sorbai cu vellocet sau synthemesc sau drencrom sau una sau doua alte chekstii care ti-ar fi asigurat cincisprezece minute linistite de horror-show, timp in care puteai sa-i admiri pe Marele Bog si Sfanta lui Ceata de Ingeri si Sfinti in pantoful tau stang. Sau puteai trage la masea lapte cu taisuri, cum ne placea noua sa spunem, si asta te ascutea si te pregatea pentru o partida murdara de unu-contra-douazeci, si chiar asta trageam noi in seara cu care am inceput povestea.

GEORGE CUSNARENCU