Pestele killi

In apele Caraibelor, in cele din jurul Peninsulei Florida, al Americii Centrale si al Americii de Sud, traieste o specie de peste cu talie redusa, dar care are o particularitate foarte curioasa, unica pentru aceste creaturi acvatice.

 Adaptat in mod extraordinar habitatului din apele deloc prietenoase ale mangrovelor, micul killi populeaza mlastinile putin adanci si fosele pline de materie organica in descompunere, biotopuri pe care putine animale de apa le suporta, putand tolera chiar si niveluri de poluare ridicate, inclusiv pe cele din apele statatoare.

 In perioadele de seceta, killi supravietuieste preluand spatiul galeriilor sapate de crabul de vizuina (Cardisoma guanhumi) sau poate sa gaseasca un mediu suficient de umed sub frunzisuri sau sub trunchiuri de copaci.

 Acest peste are insusirea curioasa de a respira prin piele, astfel ca poate supravietui in conditii defavorabile timp de mai multe ore si chiar mai multe saptamani. Pe langa incredibila sa rezistenta, este capabil sa vietuiasca si in medii acvatice cu conditii fizico-chimice extreme: temperaturi „dezechilibrate”, de la 7ºC la 38ºC, apa dulce sau apa de mare, salina. De asemenea, este singura vertebrata cunoscuta a avea o reproducere autogama si hermafrodita, adica sa se autofecundeze si sa creeze clone ale propriei sale fapturi, aceasta intrucat in conditii naturale intalnirile dintre masculi si femele sunt rare. Si sub acest aspect, dezechilibrul este dramatic: masculii reprezinta abia 5% din populatia totala, numarul lor depinzand de temperatura mediului in timpul fecundarii (raportul inclina in favoarea masculilor sub limita de 20ºC). De cealalta parte, femelele varstnice devin ceea ce se numeste „masculi secundari”, care nu mai sunt capabili sa se reproduca.

 Cercetatorii s-au intrebat cum reuseste sa supravietuiasca si sa se reproduca acesti pesti atunci cand apa seaca. In timpul sezonului ploios, pestii depun icre, puii ajungand rapid la maturitate si depun la randul lor icre, pana cand baltile incep sa sece, iar toti pestii mor.

 Icrele ingropate in pamant reprezinta intreaga populatie supravietuitoare care re-zista pe parcursul sezonului uscat pana la urmatorul sezon ploios cand pestii ies din oua si ciclul este reluat.

 Specii de pesti killi sunt capabile sa intarzie eclozarea cu mai multe zile, saptamani sau chiar luni. Killi de mangrove isi petrec aproape toata viata in padurile de mangrove, in mici balti, in noroi sau pe ramurile copacilor respirand prin piele. Scosi din apa, acestia pot supravietui pana la 66 de zile, folosind tehnica sarituri cu ajutorul cozii pentru a se deplasa sau pentru a vana in habitatul in care traiesc.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU