Terasele din Ifugao

luni, 09 august 2021

Un imens amfiteatru verde, periodic scaldat din abundenta de ploile binefacatoare, un miraculos colier stralucitor alcatuit din oglinzi de apa: astfel ar putea fi descrise faimoasele orezarii în terase din nordul Filipinelor.

 Înscrise din 1995 pe lista patrimoniului mondial, ele sunt considerate a opta minune a lumii si îngemaneaza în chip magistral un mod de existenta bazat pe agricultura cu o cultura multimilenara, practici religioase unice, iar pentru vizitatori, cu o desfatare totala a sufletului si a privirii.

Zeii care pazesc recoltele

 De peste doua milenii, catunele de pe versantii muntilor locuiti preponderent de populatia Ifugao („oameni ai pamântului”) au încercat din rasputeri sa-si pastreze stilul de viata traditional, nu lipsit de bucurii, însa dominat de imperativul cotidian al muncii, în care divertismentul rareori îsi mai afla locul.

 Aceste realizari incredibile ale omului în colaborare implicita cu natura se întind pe mai mult de 20.000 de kilometri patrati, la altitudini între 700 si 1.500 de metri, reprezentând peste sapte procente din teritoriul arhipelagului filipinez, din a carui suprafata totala, pe 37% înca se pastreaza intacte padurile. Este o minune cum primii oameni au „sculptat” terasele si au construit un sistem unic de irigare folosind unelte simple si primitive.

 Peste opt grupuri etnolingvistice îsi împart în mod judicios nu doar tarâmul retras ce se vrea uitat de timp, ci si un câmp spiritual si mitic fabulos. Artele traditionale locale – dominate evident de celebrele sculpturi în lemn ce-i înfatiseaza pe bulu, divinitati frecvent întâlnite în orezarii, care se presupune ca apara culturile si aduc belsugul – stau marturie aici pentru legaturile puternice dintre credinta si lege, dintre religie si obiceiuri. Istoria orezariilor sacre se întretaie cu trecutul locuitorilor, la fel cum agricultura pamântului este intrinsec legata de cultura oamenilor.

Un mic univers în Universul mare

 Populatia Ifugao numara circa 70.000 de persoane în anul 1939, redusa dupa razboi la 50.000, însa crescuta incredibil spre sfârsitul secolului trecut pâna la 190.000 de locuitori. Marele lor sistem de terase de orez irigate înseamna pereti de piatra cu contururi abrupte, trepte montane care se înclina usor spre interior si a fost dezvoltat cu o tehnologie simpla.

 Pe lânga orez, cantitati mari de cartofi dulci sunt cultivate pe parcele de pe deal, formând dieta de baza a clasei mai sarace. Porcii si gainile sunt, de asemenea, crescute, în primul rând pentru numeroasele ritualuri si sacrificii practicate cu diverse ocazii. Ifugao locuiesc în catune de numai cinci pâna la zece case împrastiate printre terasele de orez.

 Primii misionari spanioli au fost impresionati de constructia caselor acestora, realizate fara ferastrau sau alte astfel de unelte, precum si de sculpturile decorative care împodobeau grinzile si peretii fiecarei case.

 Organizarea sociala Ifugao se bazeaza aproape exclusiv pe rudenie. Fiecare individ este centrul unui „cerc de rudenie” care se extinde la verisorul al treilea, unitati foarte importante în feudele, dar si în vânatorile de capete practicate cu multa vreme în urma. Desi supusi... legal de politica, Ifugao nu au o astfel de organizare, întrucât s-au bazat întotdeauna pe aliante matrimoniale si pacte comerciale.

 De asemenea, foarte interesant, ei recunosc faptul ca trecerea timpului solutioneaza litigiile în termenii dreptului cutumiar. Nu în ultimul rând, religia Ifugao are o cosmologie elaborata si peste o mie de zeitati din diferite clase.

 Zeitatile stramosesti (si de alta natura) sunt invocate în caz de boala sau în alte dificultati, cu ajutorul vinului de orez si al meselor cât mai îmbelsugate. O lume mica perfect integrata în ordinea si evolutia fireasca dintotdeauna a Cosmosului.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU