Râurile lumii în pericol!

luni, 09 august 2021

Peste jumatate din râurile lumii înceteaza sa curga cel putin o zi pe an. Un studiu condus de cercetatori de la Universitatea McGill si INRAE a constatat ca între 51% si 60% din cei 64 de milioane de kilometri de râuri si cursuri de apa de pe Pamânt pe care le-au investigat nu mai curg periodic sau seaca o parte din an.

 Este primul efort întemeiat empiric vreodata pentru a cuantifica distributia globala a râurilor si pâraielor neperene. Studiul solicita o schimbare de paradigma în stiinta si managementul râurilor, prin revizuirea conceptelor fundamentale care, în mod traditional, presupunea debitul de apa pe tot parcursul anului în râuri si cursuri de apa. Harta râurilor neperene care rezulta din cercetare ofera si informatii esentiale pentru evaluarea viitoarelor schimbari ale intermitentei debitului râurilor si pentru monitorizarea rolului acestor râuri si cursuri de apa în apele globale si biochimice, ciclurile lor, precum si în sustinerea diversitatii biologice.

 Cursurile neperene sunt ecosisteme foarte valoroase, deoarece gazduiesc multe specii distincte, adaptate ciclurilor de prezenta si absenta a apei. Ele pot asigura surse critice de apa si hrana pentru oameni si joaca un rol important în controlul calitatii apei. Dar de cele mai multe ori sunt gestionate gresit sau excluse cu totul din actiunile de gestionare si din legile de conservare, deoarece sunt pur si simplu trecute cu vederea.

 Multe râuri perene, inclusiv sectiuni ale râurilor iconice, cum ar fi Nilul, Indusul si râul Colorado, au devenit intermitente în ultimii 50 de ani din cauza schimbarilor climatice, a tranzitiilor de utilizare a terenului sau a retragerii temporare ori permanente a apei pentru uz uman si agricultura.

 „Având în vedere schimbarile climatice si de utilizare a terenurilor la nivel mondial, este de asteptat ca o proportie din ce în ce mai mare din reteaua fluviala globala sa înceteze sa curga sezonier în deceniile urmatoare”, a declarat prof. Bernhard Lehner de la Universitatea McGill.

 În consecinta, metodele bazate pe stiinta pentru gestionarea acestor ecosisteme unice, cum ar fi instrumentele si protocoalele de monitorizare a sanatatii acestor râuri, sunt înca limitate sau absente, iar grava situatie duce la pomparea excesiva a apei, la poluare si pescuit excesiv, în multe cazuri.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU