Comentariile lui Christopher Mellon

In preajma difuzarii „raportului preliminar privind Fenomenele Aeriene Neidentificate (FAN) au aparut nenumarate comentarii privind acest material sau politica Pentagonului despre acest subiect.

 Pe 24 iunie, cu o zi inainte de difuzarea raportului OZN al Pentagonului, atunci cand deja se strecurasera „pe surse” unele dintre concluziile sale, Christopher Mellon, fost subsecretar adjunct al apararii SUA, a postat articolul „Nu respingeti ipoteza extraterestra”, in care comenta unele dintre constatarile banuite. Rezum mai jos cateva din ideile din acel articol.

 „Statele Unite au cele mai avansate capabilitati aerospatiale din orice tara si cheltuiesc de peste doua ori mai mult pentru aparare decat Rusia si China la un loc”. Prin urmare este greu de crezut ca au putut fi depasiti in tehnologia militara, atat de radical precum demonstreaza FAN. Iar Administratia si Congresul SUA s-au declarat de acord ca OZN-urile „nu sunt aeronave americane clasificate”. Inca din 2004, in „incidentul de la Nimitz, ca si in alte cazuri, unele dintre aceste vehicule au fost observate facand lucruri pe care nu le putem replica si nu le intelegem”.

 Inregistrarile oficiale din SUA si din alte tari indica faptul ca acesta este un fenomen global care a avut loc cel putin de la al doilea razboi mondial, dar poate mult mai de demult. Nu avem niciun motiv sa credem si, de fapt, pare improbabil, ca aceste obiecte ar proveni din Rusia. Mai ales daca luam in considerare de cat timp a fost observat acest fenomen. „In consecinta, ipoteza «neinventata aici» este, in prezent, singura teorie compatibila cu faptele cunoscute”.

Aspect misterios

 Capacitatile absolut extraordinare si aspectul misterios al unora dintre vehiculele observate sunt in concordanta cu ceea ce ne-am astepta de la niste sonde sau nave apartinand unei civilizatii spatiale. Dupa cum a observat faimosul scriitor Arthur C. Clarke, „Orice tehnologie suficient de avansata nu se distinge de magie”.

 Mellon isi exprima parerea ca guvernul american ar trebui sa infiinteze un grup autorizat pentru Fenomene Aeriene Neidentificate, avand informatii si experti stiintifici potriviti pentru a studia aceasta problema. „Oamenii de stiinta obisnuiti nu dispun in prezent de o intelegere detaliata a fenomenului sau a istoriei sale indelungate; ei nu inteleg gama de capabilitati ale senzorilor disponibili in SUA si nici nu au cunostintele necesare pentru a intelege unde sa caute raspunsuri in vastul aparat de securitate nationala” – spune Mellon. Acest lucru a fost socant de evident in ultimele luni, astronomii exprimandu-si ignoranta fata de subiectul FAN, punand intrebari penibile, cum ar fi „Daca OZN-urile sunt reale, cum de nu le vad niciodata pilotii comerciali?” sau „Cum se face ca doar americanii raporteaza OZN-uri?”

 Pentru a fi eficient, grupul va trebui, prin urmare, sa includa oameni familiarizati cu lunga dar obscura istorie internationala si guvernamentala americana, a problemei, precum si cu datele clasificate si cu capacitatile pe care le are guvernul nostru, care pot fi utilizate pentru a obtine mai multe informatii. Mellon estima ca pentru aceasta nu sunt necesare cheltuieli mari; dar progresul va depinde in mare masura de calitatea conducerii, de integritatea intelectuala a participantilor, ca si de accesul la date si de organizare.

 Cineva la un nivel inalt – scria el – trebuie sa primeasca urgent responsabilitatea de a afla de unde provin aceste obiecte, cum functioneaza si de ce se afla aici. Eforturile ingineresti si stiintifice pentru a reproduce capacitatile observate necesita, de asemenea, o prioritate ridicata.

 Nu mai putem nega – scrie Mellon – ca cineva stapaneste o tehnologie dincolo de intelegerea noastra si o foloseste pentru a monitoriza fortele militare americane si, probabil, pentru multe altele. In unele cazuri, cum ar fi faimoasele intalniri ale grupului Nimitz Carrier Strike, originea non-umana este in prezent teoria care se potriveste cel mai bine tuturor faptelor. Pana cand apare o explicatie mai buna, este timpul sa confruntam in mod clar datele si sa acordam acestei descoperiri revolutionare atentia pe care o merita. Indiferent de sursa, avem nevoie de un efort national serios pentru a intelege si a imita capacitatile pe care le observam.

 Indiferent de originea acestor nave misterioase, miza nu poate fi mai mare. Ignoranta nu este o strategie de securitate nationala. Americanii nu au fost niciodata o natiune descurajata de teama de necunoscut. Beneficiile care ar putea rezulta ar putea include desco-periri tehnologice masive si progrese revolutionare si perspective care altfel ar putea dura ere. „Singurul mod de actiune responsabil este sa procedam rapid cu mintea deschisa, poate impreuna cu alte natiuni, pentru a face progrese mai rapide si a atenua tensiunile si rivalitatile internationale in crestere”.

 Cum putem sta indiferenti stiind ceea ce stim acum? – se intreba Mellon in incheiere – Nu exista cu adevarat alta optiune decat sa continuam in cautarea adevarului cu speranta si asteptarea ca vor fi atinse noi frontiere ale cunoasterii, speram, in beneficiul intregii omeniri.

 Tot Christopher Mellon, postase public, pe 13 iunie, un numar de intrebari pentru Congres cu privire la raportul FAN in asteptare. El isi punea problema de ce a trebuit sa vina constientizarea fenomenului FAN de la cetateni privati, din afara guvernului, care si-au dedicat ani din viata lor pentru a aduce aceasta problema in atentia poporului american si a guvernului lor? Nu cumva e un uimitor esec profesional al comunitatii de informatii din SUA? Cum este posibil ca aceste intruziuni sa poata continua ani de zile fara ca inaltii oficiali guvernamentali sau chiar NORAD sa nu spuna nimic? Sunt cumva si alte probleme strategice pe care comunitatea de informatii nu reuseste sa le raporteze din teama unei controverse sau a unui stigmat potential?

 Azi stim ca raportul se refera la doar 144 de cazuri. Cum se impaca acest lucru cu faptul ca numai NORAD are sute de trasee de zbor pe an pe care nu le poate identifica? Multe dintre aceste incidente au condus la ridicarea unor avioane de vanatoare pentru a incerca sa intercepteze intrusii. Cate astfel de evenimente sunt in raport? Recent, fostul director al CIA, John Brennan, si fostul director al serviciilor nationale de informatii, John Ratcliffe, au dezvaluit ca au fost informati cu privire la incidentele misterioase ale FAN. Au fost inregistrate aceste incidente in raport? Ce se intampla cu incidentul care a implicat un FAN care a fost vazut iesind din ocean, caz mentionat in public de fostul amiral Gary Roughead, CNO (seful operatiunilor navale, seful profesionist al US Navy)?

Incidente FAN

 Pana la aparitia raportului, toate datele scurse erau tactice, provenind de la nave si avioane. Dar SUA are radare mult mai puternice, cum ar fi sistemul de avertizare timpurie a rachetelor balistice, care acopera regiuni vaste. Oare aceste sisteme mari care acopera zone intinse nu au identificat nimic pe perioade lungi de timp? Se stie ca multe sisteme de avertizare radar suprima automat si in mod deliberat prezentarea datelor care nu indeplinesc profilurile cunoscute ale vehiculelor (interesate fiind de rachete de croaziera, bombardiere, rachete balistice intercontinentale) pentru a reduce aglomeratia ecranului. Cine stie cate evenimente FAN neraportate astfel exista in bazele lor de date? Cat de greu ar fi ca ele sa fie cautate? Cat de multe incidente au existat cu FAN-uri pe orbita sau cu FAN-uri care urcau sau co-borau de pe orbita?

 Se stie, in mod incontestabil, din documentele obtinute prin Legea privind libertatea informatiei, ca au existat numeroase intruziuni FAN la bazele de rachete balistice intercontinentale (ICBM) din SUA, la bazele strategice de bombardiere si la instalatiile de productie nucleara (de exemplu, Hanford si Oak Ridge). Cate astfel de incidente releva raportul clasificat?

 De ce nu au fost abordati aliatii, cerandu-li-se ca sa impartaseasca sau sa faca schimb de date? Cei mai buni aliati ai SUA, tari precum Marea Britanie si Canada, se numara printre cei cu care ar putea avea loc un schimb profitabil.

 O serie de fosti ofiteri ai SUA implicati in incidentele FAN declara ca au fost interpelati de Biroul de investigatii speciale al fortelor aeriene (AFOSI) si au fost obligati sa semneze un angajament de nedivulgare (NDA). Cel putin un ofiter pensionat de la acest birou (Richard Doty), sustine public ca US Air Force investigheaza in secret OZN-uri si practica ingineria inversa asupra unor vehicule recuperate. A vorbit Congresul sau UAPTF cu domnul Doty? Daca nu, de ce nu?

DAN D. FARCAS