Totul despre filmele de Oscar: „Filiera franceza”

joi, 21 octombrie 2021

Cine spune, cu nostalgie, ca „nu se mai fac azi filme ca pe vremuri” nu se insala deloc. Este adevarat ca in zilele noastre trucajele sunt mai spectaculoase, actiunea mai trepidanta, iar la o mare parte din scene contribuie... grafica pe computer, dar adesea jocul actoricesc este mai slab, regia lasa de dorit si filmele par facute exclusiv in scop comercial, cu prea putina preocupare pentru latura artistica.

 Daca va e dor de un film „ca pe vremuri”, ati putea revedea, de pilda, „Filiera franceza”, unul dintre cele mai incitante pelicule de actiune ale anilor 1970, care a avut premiera in urma cu exact 50 de ani, in octombrie 1971 si despre care va prezentam cateva detalii mai putin cunoscute, in cele ce urmeaza.

 – Filmul, care a cucerit cinci premii Oscar, a fost realizat dupa cartea omonima a lui Robin Moore, inspirata la randul ei de un fapt real – capturarea, in 1961, de catre echipa politistilor newyorkezi Eddie „Popeye” Egan si Sonny „Cloudy” Grosso, a unei cantitati de 60 kg de heroina, cu o valoare de 32 de milioane de dolari – cea mai mare captura facuta in America pana la acea data.

 – Cei doi politisti au fost nu doar consilieri tehnici ai filmului, ci au si jucat in el, Egan fiind... seful lui din realitate, ofiterul Walter Simonson, iar Grosso fiind detectivul Klein.

 – Producatorul filmului, Philip D’Antoni, venea aureolat de succesul fara precedent al filmului sau anterior, „Locotenentul Bullitt” (1969). De altfel, regizorul William Friedkin l-a vrut, initial, in rolul principal pe protagonistul acestui film, Steve McQueen. Acesta insa a refuzat, asa ca Friedkin a apelat pe rand la Lee Marvin, James Caan, Paul Newman, Robert Mitchum, Peter Boyle si Jackie Gleason, cu acelasi rezultat. Pana la urma, a fost ales Gene Hackman, care nici nu a mai trebuit sa dea proba!

 – Pentru a intra mai bine in pielea personajului, Hackman l-a insotit timp de o luna la lucru pe Egan, fiind, dupa cum va marturisi ulterior, socat de brutalitatea, dar si de eficienta acestuia.

 – Reputatul actor Fernando Rey a fost distribuit in rolul contrabandistului Alain Charnier din greseala. Friedkin i-a cerut directorului sau de casting sa angajeze un actor pe care il admira foarte mult, care evoluase in filmul lui Luis Bunuel, „Frumoasa zilei”. Doar ca el il dorea pe Francisco Rabal si s-a trezit pe platou cu Rey, care nu stia deloc engleza! Regizorul a decis totusi sa-l pastreze dupa ce a aflat ca nici Rabal nu stia engleza si nici nu era disponibil pentru filmari.

 – In secventa urmaririi cu masini – care astazi ar fi fost „jucata” pe computer – riscurile au fost considerate atat de mari, incat niciunul dintre operatori nu a vrut sa se urce in autoturismele Pontiac LeMans, alaturi de cascadorii profesionisti care le conduceau. Friedkin a fost nevoit sa ia camera si sa filmeze el insusi scena, din interior!

 – In secventa respectiva, cascadorul Bill Hickman a condus masina lui Popeye cu 150 km de ora si a trebuit sa traga 26 de duble! Fiindca regizorului tot nu i se parea ca viteza e destul de  mare, el a decis sa filmeze scena nu cu 24 de cadre pe secunda, ca de obicei, ci cu 18.

 – Multe dintre scenele de urmariri au fost turnate cu Hackman la volan, acesta refuzand sa fie dublat. Totusi, dupa ce la un moment dat a intrat cu masina intr-un stalp, producatorii i-au impus regizorului sa nu-l mai lase la volan.

 – Scena in care heroina adusa de contrabandisti este supusa testului de puritate chimica, a fost realizata folosind nu faina, ca in majoritatea filmelor de gen, ci heroina autentica, confiscata de politia din New York!

 – Filmul a avut un buget de 1,8 milioane de dolari (considerat „riscant pentru acei ani”), in schimb a adus incasari de peste 51 milioane de dolari. El a fost nominalizat la opt categorii ale Oscarurilor, castigand cinci trofee – pentru cel mai bun film (primul interzis audientelor sub 16 ani care a reusit aceasta performanta!), cel mai bun regizor, cel mai bun actor (Hackman), cea mai buna editare si cel mai bun scenariu adaptat.

 – Cazul „Filierei franceze” nu a fost, in realitate, la fel de violent cum a fost prezentat in film, Egan sustinand de altfel ca pe parcursul carierei sale n-a fost obligat sa traga cu arma decat de trei ori.

 – Chiar in ziua in care trebuia sa se pensioneze din politia statului New York, Egan a fost demis si, prin urmare, privat de pensie. El sustine ca sefii lui din departament au vrut sa-l pedepseasca astfel pentru ca dezvaluise metodele brutale folosite de politisti in lupta contra traficului de droguri.

 – Personajul care l-a inspirat pe contrabandistul Charnier, Jean Jehan, a fost in cele din urma capturat in Franta, dar guvernul de la Paris a refuzat extradarea lui in America. In urmarea de la „Filiera franceza”, realizata in 1975 tot cu Hackman si Rey in rolurile principale, se sustine ca refuzul extradarii s-a datorat faptului ca Jehan luptase in al Doilea Razboi Mondial in Rezistenta franceza.

GABRIEL TUDOR