Comunitatea „Hexagonului”

joi, 21 octombrie 2021

Forma hexagonala a celulelor construite de albine in stupii lor a atras atentia oamenilor de secole. Este acceptat faptul ca albinele formeaza celule cilindrice pe care ulterior le transforma in prisme hexagonale printr-un proces care este inca dezbatut.
Precizia celulelor in 6 unghiuri.

 Marea majoritate a oamenilor de stiinta sunt de acord ca albina este cea mai veche vietate de pe Pamant care traieste in prezent: peste 65 de milioane de ani! Se cunosc circa 20.000 de specii domestice si salbatice, fiecare in parte prezentand caracteristici proprii specifice si toate, insusiri ce diferentiaza „comunitatea Hexagonului” de celelalte insecte. Unele dintre ele se detaseaza de celelalte prin detalii de comportament si abilitati uluitoare.

 Totusi realitatea evidenta nu poate fi contrazisa: ingineria si arhitectura de varf, radiolocatia si telegrafia, organizarea sociala fabuloasa si alte domenii atribuite exclusiv oamenilor sunt intalnite la albine sub forme simplificate la nivelul de cerinte al speciei.

 Mai mult decat faimosii porumbei voiajori, albinele au capacitatea de a se orienta pe distante si arii mari, precum si sa se intoarca acasa, dupa ce au fost transportate la zeci de kilometri de stupul lor. S-a propus la un moment dat ca mesaje importante sa fie transmise peste liniile inamice cu ajutorul albinelor, care ar putea trece nestingherite si chiar neobservate.

 Singura dificultate consta in realizarea unei scrisori suficient de mici incat sa nu supraincarce trupul micii vietati. Cercetatorii s-au intrebat cum reusesc albinele sa construiasca hexagoanele, o structura mai rezistenta si mai utila. Anumite albine fac celule cilindrice in ceara, folosindu-si corpul ca instrument, ulterior topind ceara cu caldura trupului, dintr-o forma de cerc intr-o forma hexagonala.

Povesti... albinaresti

 Daca apetitul vanatorilor si pescarilor pentru povesti demne mai degraba de baronul Münchausen sugereaza povestile ce vor sa para intamplari reale, la polul opus exista relatari despre albine, cu caracter de fapt divers, insa petrecute aievea.

 O distinsa doamna de o varsta venerabila, se retrasese pe un domeniu din vecinatatea orasului francez Nantes. Iubea enorm albinele si le obisnuise sa le ofere tot felul de dulciuri cumparate, pe care micutele „prietene” le devorau.

 Intr-o primavara insa batrana s-a imbolnavit grav si a murit pe domeniul de la tara. Manate de un instinct inexplicabil si impresionant, albinele sale au parasit in totalitate stupul si s-au asezat pe sicriul femeii, de care s-au desprins abia in momentul ingroparii.

 In regiunea Kapandriti de langa Atena, apicultorul Isidorors Tsiminis a pus intr-un stup o icoana reprezentand Rastignirea pe Golgota. Dupa ce albinele au lucrat intens pentru a construi fagurele, barbatul a fost socat sa vada rezultatul: imaginea era acoperita cu micile casute hexagonale de ceara, lasand totusi sa se vada crucea cu Iisus rastignit si cea a talharului din dreapta; intreaga cruce si faptura talharului din stanga fusese acoperita cu ceara.

 Suntem obisnuiti sa vorbim despre albine la modul cel mai frumos si mai justificat de altfel, intotdeauna aceasta insecta aparandu-ne ca un simbol al comunitatii indestructibile, al muncii, al altruismului (este singurul animal care lucreaza fara odihna, dar nu lucreaza pentru sine!).

 Exista specii de albine solitare, care nu fondeaza colonii perene si nu produc miere. Femela construieste un cuib in locuri aparate (sub pietre, in sol, in scorburi, in tijele plantelor cu maduva, in cochilii etc.), si se ocupa singura de propriile celule, neavand niciun contact cu descendentii sai.

 In fiecare celula e depusa cate o larva si pastura, cu care aceasta se va hrani, apoi se sigileaza cu un capac de ceara.

 Albina de miere – „inginer” al regnului animalelor – a inspirat arhitectii, numeroase structuri fiind construite pe ideea de a reproduce stupul sau fagurele complex din interior.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU