Poate trai omul in subterane?

joi, 21 octombrie 2021

De vreme ce exista desene rupestre in pesteri si ramasite umane, cercetatorii sunt convinsi ca, in perioada primitiva, in zorii umanitatii, dar si ulterior, triburi sau comunitati restranse de oameni au trãit in subteran. Dar au trait in realitate?

 De la catacombele antice la metrourile moderne, oamenii au trait in subteran pentru perioade scurte de timp. Idee scumpa a producatorilor de film de la Hollywood care si-au imaginat mereu societati care vietuiesc in aglomerari subterane, dupa cataclisme naturale sau nucleare sau dupa razboaie pierdute in fata unor invadatori haini cu pretentii de conducatori. Dar au trait vreodata societati intregi de oameni in subteran?

 „Lucrul important de stiut despre subteran este ca noi nu apartinem acelei lumi. Din punct de vedere biologic, fiziologic, nu suntem conceputi pentru viata subterana”,  scrie Will Hunt, autorul cartii Subteran, o istorie umana a lumilor de sub picioarele noastre (2019). „Si totusi, exista momente in care ne-am retras in subteran”.

 De-a lungul istoriei, oamenii au trait temporar in subterane din diferite motive. Daca nu existau materiale cu care sa construiasca case, au sapat case sub pamant, a declarat Hunt pentru LiveScience. In locurile cu clima extrema, oamenii s-au retras sub pamant in timpul verilor fierbinti sau a iernilor geroase. In subteran era, de asemenea, un loc sigur pentru oameni atunci cand se ascundeau de dusmani.

 Un exemplu de asemenea locuri sapate sub pamant au fost orasele subterane din Cappadocia (actuala Turcia), locuri in care oamenii se adaposteau in vremuri de rastriste.

 „Din punct de vedere geografic, era un loc foarte strategic”, afirma Hunt, pentru ca erau atacati in mod constant. „Locuitorii s-au retras sub pamant in timpul situatiilor de urgenta, dar nu au stat acolo multa vreme, poate  doar cateva saptamani la rand”.

Cel mai mare oras subteran

 Unul dintre cele mai mari orase subterane din Cappadocia este Derinkuyu, vechi de 7-8 secole, si care ar fi putut gazdui aproximativ 20.000 de oameni, potrivit Atlas Obscura. Conform publicatiei National Geographic, geofizicienii au descoperit ca un alt oras subteran din regiune se intinde pe 460.000 de metri patrati si s-ar afla la o adancime de 113 m. Daca acest lucru ar fi adevarat, inseamna ca acest oras subteran din Cappadocia ar fi cu aproximativ o treime mai mare decat Derinkuyu.

 Orasele subterane din Cappadocia sunt o „minune arhitecturala”, dupa cum spune Hunt. „Puturile au fost sapate adanc sub albia raurilor, iar gurile care duc pana la suprafata au actionat ca tuburi de ventilatie. Straturile de protectie,  inclusiv pietrele mari, circulare, pe care oamenii antici le rostogoleau in fata intrarilor in oras, ii separau pe cei din interior de invadatorii de la suprafata.

 „Cu toate acestea”, scrie Hunt, „nu toate locuintele subterane erau la fel de complexe precum cele din Cappadocia. Oamenii au trait, de asemenea, si in pesteri naturale sau sapate de ei”.

 Cavernele construite de oameni pot fi gasite oriunde au existat soluri adecvate, de exemplu, dealuri din tuf, o roca vulcanica moale, usor de sapat. „Gasesti oameni care fac locuinte rupestre peste tot in lume”. Chiar si in Australia moderna, intr-un oras numit Coober Pedy, aproximativ jumatate din populatie traieste in „adaposturi” sau caverne sapate in zonele laterale ale dealurilor, potrivit SmithsonianMag.com.

 Nu trebuie sa ne intoarcem atat de mult in timp pentru a vedea ca exista oameni, comunitati restranse, care traiesc si azi in subterane, in adaposturi  atomice, sau in infrastructuri abandonate.
 
 „Sunt oameni marginalizati care isi gasesc adapost in subterane, in infrastructura abandonata a oraselor moderne. Exista mai putini „oameni cartita” in New York decat existau in anii 1980, dar poate ca ceva mai mult de 1.000 de oameni fara adapost traiesc in tuneluri sub strazile orasului”, spune Hunt. Multi oameni fara adapost, de asemenea, traiesc in tuneluri sub orasul Las Vegas, iar exemplele pot continua cu situatia din alte mari orase ale lumii.

Inapoi in subterane

 Pe masura ce tot mai multi oameni se muta in orase, o parte dintre acestia ajung sa locuiasca in subteran. Unii de nevoie, altii pentru ca ar prefera constructiile sub pamant. In orase, cum ar fi Singapore sunt explorate chiar optiuni pentru construirea de structuri subterane pentru locuit. „Tehnologia necesara pentru a face acest lucru exista deja”, a declarat Eun Hee Lee, profesor asistent de psihologie in campusul malaiezian al Universitatii din Nottingham, care studiaza psihologia omului care traieste in subteran. „Provocarea este de a-i convinge pe oameni sa locuiasca sub pamant.”

 Psihologic vorbind, omul nu este facut pentru a locui in subterane, dar in realitate, „a locui sub pamant nu s-a dovedit inca a provoca efecte psihologice negative, atata timp cat iluminarea, dimensiunea camerei, inaltimea tavanului si alte atribute fizice ale decorului sunt in concordanta cu imobilele supraterane”, conform cercetatoarei.

 De exemplu, „tehnologii cum ar fi lightwells, ziduri compozite care permit luminii naturale a soarelui sa lumineze spatiile subterane folosind materiale ca vopseaua reflectorizanta, ar putea lupta impotriva depresiei care apare din cauza lipsei de lumina solara. Oamenii se pot simti izolati de omologii lor de la suprafata si pot simti o lipsa de control, dar aceste sentimente sunt gestionabile”, a spus Lee. Si cu toate acestea, oamenilor inca nu le place ideea de a trai sub pamant, dupa cum preconizeaza constructorii.

 In orice caz, Lee este convinsa ca oamenii din intreaga lume vor face miscarea spre subterane nu peste prea mult timp, inspirati fiind de locuri precum RÉSO, un oras subteran din Montreal, Canada, lung de peste 30 kilometri, care include mall-uri, birouri, hoteluri si scoli.

 „Realist vorbind, vom intra in subteran in curand. In cel putin 30 de ani, vor exista mai multe medii de lucru subterane, mai multe locuri de distractie subterane”, a spus ea.

 Asadar, am iesit din subterane in urma cu milenii spre civilizatie si ne vom intoarce in subterane, de data asta rod al unor solutii tehnologice de viitor.

GEORGE CUSNARENCU